Kristin,orice sfat este binevenit...asa ca nu te bagi ca musca-n lapte!!mai ales ca sunt disperata...nu-mi place ca sufera,nu-mi place ca nu-i place!!!Am rabdare dar sper ca totul sa se rezolve repede...Ea nu este obisnuita cu copii...nu a avut prea multi cu care sa se joace...imi este teama ca nu stie sa reactioneze ..de ex..am fost cu ea la McD. si a lovit-o o fetita...a venit la mine foarte contrariata si mi-a zis si am linistit-o...dar dc nu sunt eu?!
In educatoare ce-i drept nu am prea mare incredere...mai mult instinctiv!Dani pare sa o placa cat de cat si atunci cand imi mai povesteste cate ceva(rar!!!) imi vb frumos despre ea!
Aseara cand a adormit mi-a zis "sa treaca timpul asta repede si sa ma trezesc direct la gradinita la copilasi si la d-na educatoare"....Dar cum o fac sa inteleaga ca nu o abandonez dc o duc acolo?!! vorbesc mult cu ea si ii explic!! Nu vreau sa plec de la gradi pe ascuns....mi se pare mai rau asa...dar nici nu vreau sa o las cu ochisorii in lacrimi!!
Si de ce nu prea povesteste despre ce face acolo...in general este tare vorbareata si iti spune vrute si nevrute...cand vine vorba de gadi...schimba subiectul imediat!!

De aceea cred ca, daca ceva era in neregula acolo, ti-ar fi spus. Poate ar fi bine sa-i pui intrebari mai specifice (nu de tipul ,,te deranjeaza ceva?", ci ,,te deranjeaza copiii? de ce?"). Si eu sunt convinsa ca e vorba doar despre o perioada de adaptare, la care poate se mai adauga ceva: acum Danuta e cu voi si se simte bine. Mult timp ti-a dus dorul, asa ca programul de la gradinita s-ar putea sa i se pare tot un fel de despartire. Incearca sa afli daca e asta si explica-i cum stau lucrurile. Ai sa vezi ca timpul o sa le rezolve pe toate.
