E prea devreme?

[mina]

Gazella, ce bine le spui, parca le-ai spune din cartzi! Numai ca

[MomMaria]

Nu credeam k o sa generez polemici pe tema asta, dar asta e am facut-o. Ce pot sa va spun este k noi totul o luam ca pe o joaca si asta nu inseamna k stam ore intregi sa citim alfabetul sau sa invatam cifrele, sunt zile in care nici nu se uita la ele. Nu am fortat si nu o sa fortez nota k oricum se plictiseste repede, dar atata timp cat este interesat de ele ne jucam k si cu alte jucarii.
In principiu eu sunt adepta invatatului stil american, nu imbuibati cu atatea cunostiinte fara sa le cunoasca in natura lor, fara sa li se dea exemple si aratate in acelasi timp. Eu pana in clasa a IV-a am fost pasionata de fizica, tin minte si acum cum vroiam sa confectionez o chestie cu niste magneti, dar nimeni nu a luat in seama treaba asta, nici macar parintii si ma chinuiam cu o bucata de lemn si cu niste sarma si eram asa de incantata de ceea ce faceam k si acum imi amintesc. Ce mai, intr-adevar nu consider k trebuie sa-i bombardam de acum cu cunostiinte prea grele, dar dak el cere, eu ce sa fac sa stau si sa ma uit la el, ii explic atat cat poate intelege el.
Si eu am fost copil si sincer va spun k vroiam sa invat mult mai multe decat imi aratau la scoala, bineninteles nu la toate k nu sunt superdotata, dar parintii nu aveau timp si nici rabdare sa-mi explice sau sa-mi arate, asa k m-am limitat la citit, care era una dintre pasiunile mele.
Va spun astea k sa ma intelegeti de ce am deschis subiectul acesta.

[gazzella]

[cristina_gl]

[cristina_gl]

[Claire]

Cristina, parerea mea e ca n-au fost polemici cel putin nu la modul ala neplacut, asta e pererea mea, dar sunt diferite opinii, nu inseamna ca toata lumea trebuie sa fie de acord, dar cata vreme dialogul e civilizat cred ca astfel de discutii fac bine.
In ce priveste cartile la indemana, era vorba de copii de doi ani, da, de acord ca nu le ascunzi, dar le lasi pe alea pentru el adica cu poze, povesti, normal ca sunt si litere, dar totusi la varsta aia motricitatea fina mai are nevoie sa se dezvolte asa ca poate la rupt pagini se descurca mai bine

[cristina_gl]

[gazzella]

Cristina, la noi in casa nu merge televizorul, mandrul inca sufera .
Foarte rar ii mai pun Cartea Junglei si... basta. Sunt zile intregi ca nu-l deschidem.
Seara dupa ce s-a culcat Felix ne uitam la cate un film.
Jucarii nu prea are, adica ii luam una la o luna in medie cu care se joaca ceva timp dupa care o abandoneaza. Mai are colectia mea de plus pe care o hraneste de cateva zile, jucariile catelului si cam atat. In rest gateste cu mine, aspira cu mine, cam tot ce fac eu face si el. Sa nu spuneti ca-mi exploatez copilul
Sta pe usa de la cuptor, amesteca in mancare, azi a pus ceapa la calit, eu am taiat-o, el a luat feliuta cu feliuta si-a pus-o la calit. Amesteca in mancare, gusta, stie ca-i caldo si sufla mai intai. Pe urma curatam impreuna cuptorul, frigiderul, are si el carpita, se urca la chiuveta o limpezeste, o stoarce, sterge. Nu-l corectez niciodata, eu curat dupa el cel mult.
Daca am nevoie de ceva ii spun, merge si-mi ia ingredientele din dulap, din frigider. Ii da de mancare catelului, il spala pe picioare cand intram in casa, se spala el pe maini, pe fata, pe corp. Cand iese din vana si uit sa-i dau prosopul, intinde mana si-mi arata. Iau prosopul de sus si vreau sa-l sterg, dar el nu, imi ia prosopul si se sterge singur. Mai nou a inceput sa se spele pe dinti. Cam tot ce fac fac cu el, cand stau la calculator el e prin alta parte a apartamentului, spala pe jos (intr-o zi mi-a spalat pe jos cu apa din wc ), ii arunca mingea catelului, il perie, isi parcheaza masinile, depinde....Il mai las si la calculator, se joaca cu mouse-ul, deschide si inchide programe....

Claire, daca i-as spune mandrului sa lase cartile lui ca Felix e curios cred ca ar divorta
Sunt pasiunile lui si incearca sa si le cultive, la fel si eu.
I-am cumparat si carti pentru copii, de cate ori mergem la biblioteca isi alege si el cartile care-i plac, cu poze multe, dar ca sa fiu sincera pe mine ma deranjeaza rau sa-i citesc poezioare care cica-s adaptate varstei. Eu cu exceptia lui Rica nu stiu nici o alta poezie de acest gen
In schimb ii citesc cu drag din atlase, carti cu basme pe care le gust si eu, iar el asculta.
De cand cu sarcina care avanseaza il duc doar o data pe zi in parc, cum nu vrea in carucior vine dupa mine, sta si se opreste sa vada vitrinele, il supravegheaza pe Puffo, il duce in lesa. Toate astea in ritmul lui, cate 1 oara aproximativ un kilometru si vreo 200 de metri.
In parc dupa ce i-am facut pishu, adica il tin sa-si faca pishu e liber ca pasarea cerului. Fuge dupa porumbei, se joaca prin balti in asa maniera ca se opresc alti parinti sambata si duminica (peste saptamana e aproape pustiu parcul) cand e aglomerat si se uita la el ca la un extraterestru, la mine nu va mai spun cam cum se uita , (creem fara sa vrem probleme altor parinti, copiii sunt fascinati de jocurile lui, vor si ei sa sara prin balti, sa bea apa de la fantani singuri, sa umble desculti, sa plimbe cateii, sa fuga dupa porumbei prin iarba umeda si se izbesc de vointa parintilor care nu-i lasa. atunci sunt luati pe sus, probabil eu injurata si tot asa... , Mina, dar unde ai vazut tu copii murdari prin Franta, aici ii cunosc doar virtual din descrierile unor mame care abordeaza educatia lor cam cum o abordez eu, in rest sunt cu totii in cel mai riguros mod curati.) il las cu rabdare sa-si ude toate hainele, cand a terminat vine la mine si-mi spune aratandu-mi hainele: "mama, apa!". Il iau, il schimb din cap pana-n picioare si mergem mai departe. Asculta cum pica frunzele, isi inventeaza jocuri cu crengile, frunzele, face reguli intre catei (il cunosc cu totii de cand s-au nascut si-l tolereaza). Azi vara se balacea cu cateii intr-un paraias gol golut (vara este parasit parcul, nu e genul de parc pe care-l cunosc eu din tara...). Sare, alearga, pica, se ridica, era tot o rana pana acum vreo 2 saptamani, genunchii, coatele ii erau in permanenta lovite.
Nu cred ca i se fura din copilarie daca-i raspund unor intrebari, cat timp ii las spatiu copilului cred ca-i totul ok. Nu e constrans aproape niciodata decat in situatii in care-i vorba de siguranta sa, sau atunci cand eu am pierdut fraiele (ei, mi se mai intampla ). Atunci zic stop, nu mai pot, el plange, eu pe moment sunt oarba, dupa imi dau seama ca el nu are nici o vina, il iau in brate, ne strangem cu putere si facem pace. Nu este nimic fortat, impus in raportul nostru, la fel si cu literele, daca nu ar manifesta interes nu cred ca m-ar deranja, dar daca manifesta sunt acolo pentru el.