Convingeti sotul sa-si asume raspunderi acasa

[raluca80]

E adevarat ca toti avem toane, zile mai bune si altele mai rele, inteleg asta. Probabil ca nu suntem intelese mereu de sotii nostri si din cauza oboselii, a nervilor acumulati de peste zi. Eu m-am resemnat-nu mai stau la discutii-daca vrea sa faca ceva -bine, daca nu -la fel de bine. Ajung sa le fac eu, iar cand sunt prrea obosita le mai las si asa... La noi nu e vorba de educatie sau modelare, pentru ca noi oricum am crescut impreuna, ne-am maturizat impreuna (sau cel putin asa imi place sa sper), doar ca acum, dupa ce ne-am casatorit, el nu mai este la fel de activ si saritor ca inainte. probabil ca trebuie sa-l schimb, nu stiu...

[doinaden]

Eu abordez alta tactica:simtul umorului. Cum? f. simplu: spun " ce super ti-ai impachetat rufele, asa trebuie sa faci mereu( si rad),este numai un ex. de obicei e activ si rar uita sa faca ceva ( asta numai in cazul in care nu are ceva de gasit pe net sau cine stie ce tele-conferinta).
Acum vreau sa conving toti membrii familiei sa-si puna singuri rufele la spalat. Sa vad daca tine

[alovel]

Andrushca, zici ca femeile au fost invatate asa. Cine le-a invatat asa?
Sau zici ca e in "gene". Inseamna ca eu am altfel de gene.
Ce "gene" pot fi acelea care te fac sa iti asumi si treaba altuia?
Pana la nasterea unui copil e simplu. El nu face, tu nu ai chef sa faci, atunci nu face niciunul. Merge. Dar cu un copil nu mai merge. Caci hainele pot ramane nespalate, necalcate, mancarea nefacuta etc. Dar cand copilul trebuie sa manance sau trebuie schimbat nu se poate sa nu faca nimeni asta. Si nici copilul nu poate singur. Deci, cineva trebuie sa faca toate astea. Si nu o data, de doua ori, numai azi sau numai duminica. Ci mereu. Chiar si noaptea daca e nevoie. Intrebarea este: Cine? Raspunsul meu este : amandoi parintii, impreuna, tot timpul. Si acest lucru trebuie sa fie presupus, asumat si acceptat, doar nu o sa negociem de fiecare data sau mai rau sa ne certam.

[gabi-cta]

Ralu!!! ce sa schimbi? Sotul?

[raluca80]

Da... e grav, dar recunosc-de cand am nascut(chiar si din timpul sarcinii) m-a adus de multe ori in situatia de a ma gandi la despartire. Stii cum e: singuratatea in doi doare si mai tare! N-am ajuns la capatul rabdarii, astept inca sa-si dea seama, tocmai de aceea incerc sa evit discutiile penibile, pentru ca am nevoie de liniste mai mult ca oricand!

[doinaden]

Raluca, tocmai din cauza asta ai avea nevoie de cineva care sa te ajute cu copilul din cand in cand ca sa mai poti evada un pic afara, ca altfel innebunesti numai si numai cu bebe.
Iar " comunicarea" e f. importanta.
Nu treb sa faci totul de una singura mai ales ca la ce varsta are bebe nu esti complet recuperata. Asa ca ...cere ajutor. Evadeaza un pic din situatia asta.Si o sa vezi ca o zi fara bebe, (sau nacar cateva ore fac minuni), iti reincarci bateriile si te simti din nou gata de " atac"

[doinaden]

Raluca, tocmai din cauza asta ai avea nevoie de cineva care sa te ajute cu copilul din cand in cand ca sa mai poti evada un pic afara, ca altfel innebunesti numai si numai cu bebe.
Iar " comunicarea" e f. importanta.
Nu treb sa faci totul de una singura mai ales ca la ce varsta are bebe nu esti complet recuperata. Asa ca ...cere ajutor. Evadeaza un pic din situatia asta.Si o sa vezi ca o zi fara bebe, (sau nacar cateva ore fac minuni), iti reincarci bateriile si te simti din nou gata de " atac"

[gabi-cta]

Ha, ha, Doina, si tu patesti ca mine cu postatul subiectelor!
Ralu, parerea mea ar fi sa mai ai putina rabdare. Am inteles ca in primul an de viata a lui bb majoritatea cuplurilor trec printr-o perioada de "singuratate in doi". Eu ma tot rog sa nu ajung acolo desi, uneori, am impresia ca am si ajuns. Dar poate doar sunt un pic obosita si stresata si nu vad alte aspecte ale relatiei.

[raluca80]

Da, e tare bine cand reusesc sa mai "fug" de acasa! Ma intorc o alta persoana! Doar ca asta se intampla mai rarut... eu tot astept sa vina vremea frumoasa sa ne plimbam mai mult, eventual sa ma intalnesc si cu alte mamici!

[doinaden]

Raluca o sa simti ca infloresti, iar parcurile sunt pline de mamici care asteapta sa intre in vb cu tine.
Eu tin minte ca nu prea aveam cu cine sa vb cand ieseam cu Bianca in parc, Bia avea 1 luna si atunci am inceput eu sa " agat mamici". Copii s sunt puntea si nu treb sa astepti sa te pofteasca cineva la vorba. Pur si simplu deschizi tu discutia: " vai ce frumos copil aveti...si ce caciula are.... ) tine intotrdeauna, si a doua zi te va invita sigur in parc sa mai conversati.