Intreruperea Sarcinii

[suzana_vladoiu]

Bine ai venit pe forum Adina!

[Adina_S]

Bina te-am gasit Suzana [8)] !
Pupici pentru tine si micuta ta [:X] !

[doinaden]

Bun venit Adina, la mai multe subiecte langa noi

[suzana_vladoiu]

Si tie pupici Adina, mari si mici!

[Feliciune]

Voi ati face un copil daca nu ati avea o casa si un tata pentru el? Ginditi-va serios si analizati la singe situatia.

[Adina_S]

In situatzia asta cred ca ar trebui sa alegi una din metodele de contraceptzie ...asta ca sa nu se ajunga in situatzia in care sa te gandesti daca pastrezi copilul sau nu!

[fetitamikka]

trist...

[fetitamikka]

buna dimineata!..4.40 si inca nu pot dormi..urmaresc de multa vreme acest forum ..iar acest subiect-avortul- m-a determinat sa ma inscriu si eu..Da,sunt una dintre cele care "a facut-o"..in urma cu 2 ani, la cateva luni dupa ce mi-am dat licenta.Sincera sa fiu nu pot scrie prea bine caci mainile imi tremua,mi se pune un nod in gat si mi mai dau si lacrimile..tocmai m-am uitat si la pozele acelea,m-am uitat pentru ca am simtit ca trebuie,am simtit ca merit sa vad imaginile groaznice,ma simt si am sa ma simt vinovata in continuare..nu am uitat si nici nu vreau sa uit,este o GREASEALA si nu o voi mai face niciodata..
sarcina am depistat-o la 7 saptamni sau 8,ma simteam cateodata rau insa luam niste vitamine cam de un an(cu intreruperi,normal) si se intampla de multe ori si inainte sa am greturi de la ele..asa ca greturile le-am pus pe seama vitaminelor. Menstruatia venea normal,doar ca mai putin cantitativ decat de obicei,dar nu m-a ingrijorat caci mai aveam perioade din astea.pe atunci ma duceam la sala de forta de 3-4 ori pe saptamana si mai faceam abdomene,deci chiar daca m-ar fi durut burta eu puneam durerile pe seama abdomenelor..la vremea aia luam vitamine,anabloizante si tot felul de tampenii pentru sportivi..eramun pic cam obsedata de aspectul meu fizic,mergeam saptamanal la solar,etc. singurul lucru care m-a pus pe ganduri a fost faptul ca mi se marisera sanii destul demult si ma dureau..m-am gandit ca am o dereglare hormonala si m-am hotarat sa ma duc la doctor.In fine,inainte sa ajung mi-am facut si un test de sarcina..si..surpriza !!am mai facut inca 7 si tot pozitive..imi tremuraru picioarele si vorbeam de una singura :(

[fetitamikka]

stare de spirit ??eram distrusa..imi venea sa plang si nu puteam,aveam doar un nod in gat si abia respiram..apoi m-am gandit la mama..nu cred ca nu ar fi fost de acord sa pastrez copilul mai ales ca ea a luptat din rasputeri sa ma pastreze pe mine si toti ,inclusiv tata era impotriva mea..apoi l-am vazut pe tata"da? uite! asta e fata ta!uite ce a ajuns,descurcati-va!"chiar cred ca astea ar fi fost cuvintele lui catre mama mea..si probabil vesnicele priviri pline de repros..niicnu mai stiu..apoi m-am gandit la tatal copilului..l-am sunat.."vb serios? esti sigura ca e al meu ?"i-am raspuns ca da,insa nu stiam sigur..noi avuseseram contact neprotejat doar imediat dupa ciclu sau inainte,mai fusesera cateva prezervative rupte insa imediat am luat Postinor..respectivul era atunci jumatatea mea-problema e ca nu tineam deloc la el,tineam in schimb la confortul material ,tineam la faptul ca sttaeam la el si scapasem de acasa unde nu mai era de trait cu certurile permanente dintre ai mei,am avut cateva momente de "criza" si m-am intalnit si cu altcineva..am vorbit cu acel "altcineva"-"aaaaaaa ? e al meu ? eu nu vreau copii din flori"-l-am inteles,era destul de tanar si nici c nu avea serviciu stabil,abia avea bani de supravietuit..Eu aveam 24 de ani atunci si eram intr-adevar iresponsabila..nu-mi doream copilasi si nici nu puteam intelege prea bine mamicile,pur si simplu ziceam ca ma voi gandi la asta de la 30 de ani in sus..
m-am hotarat in cele din urma sa..pastrez copilul..apoi m-am gandit la ..toate tampeniile inghitite..toate anabolizantele,pastilele,faptul ca tinusem regim,aspirinele,paracetamoalele,calmantele,etc nu,nu putea fi un copil normal si asta au spus si doctorii-am fost la mai multi..nu stiam ce sa fac,eram nervoasa ,tipam la toata lumea,pe mama am jignit-o rau atunci,m-am certat cu prietenul,am incetat sa imi mai caut servici(oricum,atunci eram in somaj),plangeam mult,nu mai mancam nimic ,la un moment dat am vrut sa vorbesc cu baiatul meu(asa simteam eu atunci,ca e baiat ! CUM PUTEAM SIMTI ASTA??cand eu nici macar nu imi doream copilasi ?iar inviitorul mult indepartat imi dpream fetita)apoi am renuntat.mi-as fi facut si mai mult rau..am fost atat de deprimata incat la un moment dat m-am gandit chiar la sinucidere...e ciudat cat de mult te schimba o sarcina,parca nu mai eram eu,ma incercau tot feluri de ganduri si sentimente si nu ma puteam controla..in fine,pana aici am fost "tare",cosmarul a urmat dupa ce am facut ecografia.(mai am si acum hartiuta aceea ).el era acolo,o pata fara forma exacta rotunda inspre ovala..programare la intrupere de sarcina..zile triste de asteptare..in fine ziua a venit..nedormita la cabinet,picioarele tremurau ,privirea tinta intr-un colt al tavanului pentru ca nu vroiam sa vada si restul pacientelor ca aveam ochii impaienjeniti de lacrimi,nelipsitul nod in gat...ma aud strigata..intru.."da,va rog. se poate mai repede ?"n-am vrut sa mai aud alte discutii caci imi faceau sincer rau..stiu ca am luat niste pastilute,am mai asteptat in salon,nu-mi mai aduc aminte excat procedura caci eram complet debusolata..m-am urcat pe scaulul acela nesuferit ,iar plangeam de nu ma puteam abtine "de frica " le zic eu ca sa ma lase in pace..anestezia..nu stiu cat a trecut..m-am trezit -eram tot acolo-dureri cum nu mai avusesem pana atunci-ele inca mai "operau" acolo,vroiam sa strig sa imi dea niste calmate ceva ca m-am trezit(de parca ele nu vazusera?!) insa ma auzeam bolborosind ceva ce nici eu nu intelegeam..inca nu se oprisera,auzeam sunetul instrumentraului iar durerea aceea nu se oprea deloc..vroiam sa strig si nu puteam,ma dracuiam singura "nu te mai vaita ca asa iti trebuie,d.. sa te ia! bine iti face ! taci si rabda !"..m-au dus in fine in pat de subtiori si m-au culcat pe burta..am patat rau cersaful patului desi pusesea vata multa sub mine...si stand pe burta durerile erau si mai mari...

[fetitamikka]

am dormit acolo cateva ore,sunat la un foarte bun amic care m-a luat cu masina acasa la el unde am zacut o zi intreaga ..gandindu-ma la micutul meu care nu mai era..
nu am incetat niic o clipa sa ma gandesc la el,uneori cand sunt foarte obosita il visez(acum ar fi avut 2 ani) ,alteori il vad zburdand prin casa ..un baietel mic si nebunatic de 2 anisori ..de curand ar fi facut 2 anisori..Incerc sa ma calmez spunandu-mi ca sigur nu ar fi fost un copil normal si ca am facut ce trebuia insa nu reusesc..daca ar fi fost totusi normal ??am ascuns hartiile de la ecografie sa nu le mai gaesec asa des insa inca simt nevoia sa ma uit la ele din cand in cand..la ce bun ??la ce rau ??eu chiar i-am luat viata copilului meu..de ce a trebuit sa ma maturizez asa brusc si sa fiu nevoita sa iau eu o hotarare asa importanta ??Inconstienta sau greseala ??
m-am gandit mult si cred ca ala a fost momentul maturizarii si schimbarii depline...la scurt timp,mi-am gasit job de fapt superjob caci castig destul de bine,si....un prieten pe care il am sia cum si va deveni sotul meu in curand..de ce a trebuit sa se intample ceva asa de urat ca sa se intample ceva asa de frumos ??mi-am gasit iubirea si !m-am agatat de el cu toate puterile ,iubeste enorm copilasii si ne dorim o fetita.."lucram" la ea de 4 luni..iarasi m-am gandit cum ar fi fost daca fetita noastra pe care el zice ca o sa o imbrace in cele mai frumoase rochite si-i va face cele mai frumoase codite ar fi avut si fratiorul cel mare...
sper din tot sufletul ca luna asta sa reusim s-o concepem..sper sa fie bine..iar de uitat nu!nu vreau sa uit nimic desi imi face rau sa imi amintesc.Aceasta fapta s-a intamplat si nu se va mai intampla!