E prea devreme?

[mina]

[jo_ana]

Fetelor, uite cum sta treaba:
Copilul meu stie toate literele de la 1 an si 8 luni, acum leaga literele si formeaza cuvinte, singur. NU MA MANDRESC CU ASTA! Copilul ma intreba (cand era bb) de fiecare data cand se uita prin carti;"ce e asta?"
Fara a-l forta sau macar indemna, l-am gasit citind intr-un catalog de mobilier!
Cum va spuneam, nu ma mandresc: copilul meu nu se joaca cu copiii, nu-i plac jocurile copilariei si e GRAV; nu agreaza relatiile interpersonale. Asta chiar nu-mi place, dar ASTA E!

[alovel]

Eu nu zic ca nu exista regula in domeniul asta (m-a gasit pe mine intelegerea ... cred ca imi e rau!!!).
Eu la 3 ani stiam unele litere si citeam pe litere cuvintele scrise cu majuscule. Stiam sa numar si sa spun poezii. Am si inregistrari.
Si la scoala mi-a placut f.f. mult , desi stiam de mult tot ce se facea acolo.
Iar copiii mei n-au niciun fel de interes pentru litere. Asa ca daca pe ei nu-i intereseaza, eu nu insist. Cand or vrea, vor invata. Nu cred ca asta inseamna ceva serios pentru dezvoltarea copilului.

[mina]

Merci Claire

[Cami-N]

Mentionez ca acea colega doar la matematica era as..in rest era chiar mediocra!
Eu inca astept ca Alex sa-mi spuna ca vrea apa sau papa,nu doar sa urle sau sa-mi arate ce vrea...cred ca uneori se intrece si de aceea nu vrea sa vorbesca pentru ca exista si situatii in care repeta dupa noi(in felul lui ) orice cuvant ii spunem!
Asa deci pentru mine e important ca copilul sa parcurga etapele normale ale dezvoltarii,nu m-as supara insa daca l-as vedea ca il intereseaza ce litera e aia sau ce numar e ala...

[cristina_gl]

[cristina_gl]

[gazzella]

Mina, nu statea exclusiv cu cele 2 surori. Era in grupul celor 2 surori si/sau in grupul prietenilor parintilor.
Eu l-am cunoscut la o zi de nastere a verisoarei mele care era colega de clasa cu sora mai mica. Dupa ce s-a acomodat mediului si-a luat o carte cu povesti din biblioteca, camera oricum era intesata si de o caruta de jucarii si s-a pus pe canapea sa citeasca. L-am mai intalnit de cateva ori la petrecerile unchilor mei, nu cred ca i se refuza copilaria. In casa nu stiu ce se petrecea, dar cand ii vedeam pe toti in societate nu parea un copil caruia sa i se impuna sa se joace sau sa nu se joace....Era liber sa se asocieze grupurilor de copii, o facea de cele mai multe ori.
Acum ce sa-ti zic? E adevarat ca erau cu totii copii de profesori, medici, invatatori, ingineri...Nu aveau cu totii aceasi varsta, preocuparile lor erau diverse fata de preocuparile copiilor cu care cresteam eu pe "vale in sus", copiii taranilor. Cred ca in cazul asta se poate spune ca si mediul si-a pus amprenta.

[gazzella]

Referitor la "de ce ne chinuim sa-i invatam pe copii?" sau "de ce sa-i chinuim, oricum invata ei mai tarziu, la scoala".

Incerc sa explic ceva mai detaliat cum vad eu "problema".

Totii copiii au dorinta de a invata cat mai repede. Cand se aude acest "a invata" majoritatea ne enervam, cum adica un copil sa invete? La 2 ani literele? Dar nu-i exagerat? "Lasa copilul sa-si traiasca copilaria!"
Copiii atunci cand sunt expusi stimuliror invata, cand li se prezinta o poezioara, poveste de catre mamica invata, sunt bucurosi sa repete cu mama acea poezioara.
De mici suntem conditionati sa ne gandim la studiu ca si corvoada, datorie, sacrificiu, e greu sa se creada ca studiu inseamna si distractie.
De cate ori n-am auzit cand eram mici fraze gen: "Termina cu joaca si treci si invata!!!" se pare ca am fost conditionati sa privim studiu, procesul de invatare ca pe un sacrificiu in loc sa-l privim ca pe o distractie (iar scoala ca si loc de tortura in loc sa o percem ca si timp liber, skol

[cristina_gl]