E prea devreme?

[MomMaria]

Nu vreau sa ma laud, vreau sa cer o parere de la voi despre faptul de a-i invata pe bb-ii de la varsta de 2 ani literele si alfabetul. Eu am cumparat o tablita cu alfabetul unde fiecare litera se aseaza in forma ei si Edy le-a invatat in maxim o saptamana, dupa care la cca 1 luna deja stia care era M de la MAMA, T de la TATA, Q care e cuiu, O de la OUT (OU), B de la BAIE E de la EDY, F de la FLOARE. In plus stie sa numere pana la 5. L-am invatat sa numere jucandu-ne cu degetelele, dupa care ii ziceam 5 degete la o mana are Edy cantand si se distra asa de tare k incepea el sa le numere numai k sa auda finalul.
Va intreb asta pentru k nu am mai auzit pe nimeni dintre prietenele mele sa-i invete pe bb.
Ce m-a uimit foarte tare este ca a vazut in oras scris DOMO si el tot imi zicea Mami MMM MAMA, si eu nu intelegeam pana nu mi-a intors capul spre reclama cu DOMO de m-am dumirit. Poate are avantajul k vorbeste si foarte mult si simte nevoia sa se exprime.
Eu consider k acum invata mult mai repede decat mai tarziu. Am citit undeva, nu mai retin, k pana la varsta de 4 ani copii ating 50% din nivelul inteligentei si este bine sa fie stimulata pentru a putea asimila mai usor in viitor.
Voi ce parere aveti?

[cristina_gl]

Pe de o parte, este bine ca stimulezi dezvoltarea intelectuala a baietelului tau. Din cate spui, pare interesat sa invete multe lucruri. Numai sa ai grija sa nu cazi in extrema cealalata. Deocamdata, nu e cazul sa insisti prea mult in ceea ce priveste invatarea alfabetului. Atata vreme cat pentru puiul tau este o distractie, un joc care-i face placere, e in regula. Dar sa nu te ambitionezi, adica sa nu-ti propui sa-l inveti ceva ce creierul lui inca nu e capabil sa acumuleze si sa ordoneze. Jocul ar putea deveni periculos din mai multe motive:
1. Litera (ca si numarul) este un concept, adica, o structura intelectuala bine determinata, care se asimileaza ca atare abia dupa ce copilul parcurge anumite etape de dezvoltare; momentan, presupun ca Edy recunoaste literele pe baza aceluiasi mecanism care-l ajuta sa recunoasca imagini (flori, animale, etc) si de aceea este posibil sa se creeze anumite confuzii in capsorul lui;
2. Nu stiu in ce masura afirmatia ca un copil atinge pana la 4 ani 50% din nivelul dezvoltarii inteligentei este adevarata; este destul de greu sa calculezi in procente acest lucru, mai ales ca la varsta respectiva copiii au ritmuri de dezvoltare foarte diferite. In fine, nici eu nu pot afirma ca am citit toti psihologii din lume. Cert este ca varsta optima pentru achizitionarea citit-scrisului se situeaza undeva pe la 5-6 ani;
3. De ani buni, in programele de gradinita s-au introdus continuturi care ii obliga pe copii sa invete sa citeasca si sa scrie. La inceput, acestea erau chiar aberante (prin 2000 cred am vazut un obiectiv de genul ,,la finalul unitatii de invatare, copilul va fi capabil sa redacteze propria carte" -se referea la copiii de grupa pregatitoare, dar chiar si asa...). Acum, din cate stiu, s-a revenit asupra acelor aberatii. Insa: invatatorii se plangeau ca le este foarte greu, deoarece copiii vin din gradinita cu imaginea literelor mari de tipar, iar ei trebuie sa invete literele de mana -confuzii, greutati. Si e vorba despre copii mari, nu de doi ani

Mai e o posibilitate: daca Edy are un nivel inalt al dezvoltarii intelectuale pentru varsta lui, adica daca este un copilas supradotat, va dori si va invata mult mai repede decat ceilalti. Insa tu trebuie sa fii foarte atenta si sa nu fortezi nota. In principiu, orice parinte isi doreste sa aiba un copil supradotat, dar...

[lori4nicu]

Cred ca ceea ce a vrut sa faca MomMaria a fost sa ne impartaseasca din bucuria ei si sunt sigura ca nu exagereaza cu invatatul literelor...Acelasi lucru il patim si noi cu Edi, dar el e mai mare si e foarte pasionat de cifre.Toate cartile nostre pe care le prinde la frumzareste si <citeste> nr capitolelor.Bineninteles ca surioara lui nu sta degeaba sta, tace si baga la cap asa ca acum vreo 2 saptamani o aud ca numara singura pana la 10.Am ramas blocata, am crezut ca poate nu am auzit bine.Apoi chestia s-a repetat si acum a capatat incredere in ea si numara daca ii spun.
Ce pot sa spun este ca din cauza mass mediei si a tot ceea ce au la dispozitie copiii de azi ii <forteaza> sa acumuleze informatiile mai rapid si...

[gazzella]

Acum un an imi cazuse in mana niste carti foarte interesante.
Glenn Doman - Metoda multiplicarii inteligentei copilului
- Sa inveti sa citesti la trei ani
- Matematica la 3 ani si alte cateva.
Initial metoda naste in urma unor cercetari privind recuperarea copiilor cerebrolesi (cu daune ireversibile a creierului, unele parti ale creierului erau afectate si se incerca activarea altor parti a creierului pentru a prelua functii pierdute) E vorba despre o munca extrem de dura, ore si ore de munca. Se ajung la rezultate uimitoare, copii paralizati incep sa umble, etc. In timp metoda se adapteaza si copiilor nascuti fara probleme. Printr-o stimulare tintata, multa perseverenta din partea mamei, copiii in mare parte prind gust pentru ca procesul de invatare este abordat ca un joc, foarte multi copii ajung la trei ani sa citeasca sau sa-si insuseasca matematica. In aceasta metoda munca nu este atat a copilului ci a mamei in prepararea materialelor. Metoda se aplica doar daca mama poate s-o propuna ca joc, moment de apropriere.
Printre alte citisem si despre copii care la 2 ani jumate, trei ani stiau sa citeasca, niciunul nu invatase dupa o metoda data ci in mod spontan, erau doar sprijiniti de mame cand acestea observau interesul copiilor pentru citit. Doman preaia marturiile unoara din aceste mame, pune la punct o metoda si-o vinde prin cartile sale, site, institutul Doman, etc.
Dar nu asta era important. Ce vroiam sa zic e ca daca observi interesul copilului pentru litere sa-l secondezi, pana la urma nu conteaza metoda, metoda e insusi copilul, important e sa nu fi tu ceea care sa insisti.

In privinta precocitatii copilului, nu vreau sa par rautacioasa, dar cred ca in ziua de azi cu totii sunt superdotati.
In aceasta epoca copiii sunt expusi, vad masini colorate, vad litetre (Felix deja imi recunoste T il lift de la "piano Terra", cum intram spune T(e) si intinde mana sa apese pe T, tot asa intr-o perioada ma punea sa-i repet pana am ajuns la exasperare P(e) de pe un tricou pe care era scris AllPeople) inscriptii peste tot, deja un copil la trei ani poate sa recunoasca tricoul nike, deci citeste!!!! In momentul in care copilul manifesta curiozitate, dorinta de a invata e bine sa nu-i fie refuzata aceasta cunoastere, creierul copilului se dezvolta cu o viteza covarsitoare in primii ani de viata, pe masura ce copilul creste si ritmul de crestere al creierului se incetineste. Acum este varsta la care se deprind primele notiuni, concepte, se creaza primele conexiuni intercerebrale (sinapsele), ori toatea astea se dezvolta optim doar in prezenta informatiei. Consider ca-i o greseala enorma sa nu i se satisfaca copilului setea de cunoastere, sa-l privezi de spatii, capacitatea de a explora liber, nestingherirt, de a-i prezenta informatia in momentul in care demonstreaza ca este avid de cunoastere (vezi perioada de ce - urilor). Nici un copil nu este fortat sa invete atunci cand se agata de fusta mamei ca sa-i repete a mia oara poezia!
Faptul ca unii copii la varsta de 1 an si 5 luni nu spun poezii nu inseamna ca sunt retardati, doar ca au fost expusi altor stimuli (probabil mama ii vorbea toata ziua, eu ma secam cand trebuia sa-i explic tot ce fac si cum fac (asa recomanda unii specialisti sa i se vorbeasca bebeului, sa i se explice, descrie fiecare actiune), asa ca am abandonat repede), doar ca sunt orientati inspre o alta directie.

p.s. un caz concret l-am intalnit chiar in oraselul meu natal, era al treilea fiu dupa alte 2 surori (parintii erau profesori), una in clasa a12-a, alta in clasa a 8-a, amandoua eleve eminente. copilul la trei ani citea cursiv orice text. intrebate fiind cum au facut raspundeau ca ele nu au facut nimic, doar ca fratele lor fiind toata ziua in grija lor, ele fiind toata ziua ingropate in carti copilul a manifestat interes, iar ele satisfaceau interesul copilului.

[mina]

Eu nu sunt de acord cu toate astea! In primul r

[mina]

[ali23]

As prefera mult mai mult sa se joace de-a mama si de-a tata ,sa alerge prin parc cu copiii,sa se joace in nisip,sa coloreze o carte,sint destule jucarii "inteligente" care sa le dezvolte gindirea si imaginatia.....
Invata destule la gradinita,grupa pregatitoare deja a devenit clasa intii,iar parerea mea e ca toate au timpul lor.....
Si eu ca si Mina,nu sint de acord.

[Cami-N]

Mina,si eu gandesc cam la fel. Exista si exceptii,exista copii supradotati care si fara ajutorul parintilor isi dezvolta aptitudinile. Totusi nu cred ca faptul ca daca stiu sa citeasca mai devreme le dauneaza in mod accentuat. Un profesor bun care isi cunoaste elevii va sti sa-i ocupe timpul. Eu aveam o colega in clasa care rezolva la matematica exercitii pentru o clasa mai mare. Profesorul ii dadea ei si ei de lucru intre timp. Acum e profesoara de matematica,poate va inventa cine stie ce teorema...In fine..
Eu nu o sa-i cumpar litere inca lui Alex,dar pe la 4 ani o voi face sau si mai devreme daca ii plac...

[cristina_gl]

Eu nu am spus ca MomMaria ar trebui sa intrerupa ceea ce a inceput si nici n-am afirmat explicit ca exagereaza. I-am atras doar atentia ca toate acestea sunt cu doua taisuri si sa nu cada intr-o anumita extrema. Daca s-a interpretat altfel, imi pare rau.
Este adevarat ca micutii din ziua de astazi evolueaza mai repede dar, la varstele mici, tot aceeasi nevoie fundamentala predomina, adica aceea de joc. Bineinteles ca n-as inhiba pentru nimic in lume dorinta de cunoastere a unor aspecte din realitate; daca Cezar s-ar arata dispus sa invete de maine alfabetul, l-as ajuta cu mare drag.
Am studiat si eu putin metoda multiplicarii inteligentei (recunosc ca nu suficient de profund). Parerea mea este ca ar putea sa dea roade (ca orice metoda cu structura bine definita) in conditiile in care parintii ar fi bine informati si pregatiti inainte. Altfel, riscul de esec este destul de mare. Si apoi, da, e nevoie de o munca sustinuta in cazul copiilor cu probleme cerebrale. Dar ce rost ar avea in cazul copiilor normal dezvoltati? Ori ar trebui metoda aplicata mai... bland, nu atat de sistematic? Si atunci ar mai fi eficienta?
Nici eu nu vreau sa ,,cresc" fortat inteligenta lui Cezar. De cand am fost insarcinata mi-am dorit un copil normal; zambeam oarecum amar cand auzeam ca unele mame, insarcinate si ele, stabileau deja profesia bebelului nenascut inca. Bineinteles ca il stimulez pe Cezar cat pot de mult si il incurajez sa descopere noi si noi experiente de invatare. Dar in niciun caz n-o sa-i fur copilaria.

[Claire]