Draga Trix, multam fain pt. toate pozele expuse pe aici, mi-au trezit amintiri super frumoase si unele chiar tragi-comice...daca pot sa zic asa.Iata una dintre ele:
Acum vreo 16 ani, sportiva fiind, clubul nostru a fost invitat de un alt club din Fleurus. Asa ca, cu aceasta ocazia am marcat prima mea iesire in Vestul Salbatic (cum ziceau unii, desi salbaticii erau la noi acasa).Iti dai seama ca eram proaspeti scapati de comunism si traiti in conditiile stiute de toti cei de varsta noastra, nu mai amintesc...Ei bine, abia scapati din avion am fost plimbati cu un autocar prin Bruxelles pe la diferite obiective turistice,a fost super-bineinteles,dupa care am fost cazati intr-un orasel Fleurus, nu mai tin minte la cati km distanta de capitala.Ne-am minunat eu si colegii mei de ceea ce abia am vazut pana in acel moment si eram dornici sa cunoastem si sa exploram mai mult.Ei bine, am ajuns in fata unui supermarket, pt. prima data in viata noastra si ne-am hotarat sa intram sa-l vizitam, chiar daca nu aveam bani de-ai lor si oricum, sportul nostru era si inca mai e destul de sarac, avand bani doar pt. drum si taxe de competitie.In fine, ne-am oprit in fata supermarket-ului la o distanta apreciabila si ne intrebam cum intram in acel magazin pt. ca inauntru se vedea lume facand cumparaturi, iar usile nu aveau nici o clanta sau ceva sa ne dea de inteles ca pe acolo se intra.La un moment dat un coleg de-al nostru s-a apropiat de usa sa vada mai bine ce produse sunt inauntru si in acel moment "bzzzzz", s-au deschis usile automat. Colegul s-a speriat si noi de altfel, si s-a dat un pas inapoi, "bzzz" usile s-au inchis la loc...A fost primul moment cand am gandit ceva de genul "uite ma, maine puteam sa dau coltul si nu stiam ca se poate asa ceva...niste usi sa umble singure". Ce stiam noi pe atunci de senzori, alea, alea...Am facut mult haz pe aceasta descoperire, eram ca in filmele alea cu tampitei, ne apropiam de usa, se deschideau, ne departam, usile se inchideau. Am facut noi de cateva ori asa, spre disperarea vanzatoarelor dinauntru dar ne-am distrat copios si acum cand ne amintim si povestim intamplarea, radem cu multa pofta.
Dar vorbind despre Belgia, e o tara frumoasa si cu un farmec aparte, n-am mai fost de vreo 6 ani pe acolo, cred ca s-au schimbat multe...

Chiar nici nu imi place sa apelez la ele (decat partial) pentru ca informatiile pe care le ofera sunt uneori limitate din foarte multe puncte de vedere. Primele poze pe care le-am oferit erau de pe net si am si mentionat ca sunt de pe net. Poza din Brugge este a unei studente pe care am avut-o anul trecut, pozele de la periplul prin Port De Namur imi apartin in totalitate si fac parte dintr-un articol pe care l-am scris, iar ultima poza este de fapt un desen, pe care de asemenea l-am luat de pe net. Daca adminii considera ca pozele de pe net incalca o norma etica (si stiu ca sunt la limita), nu ma supara daca le sterg. Pozele mele sunt ale mele si am drept de publicare si de semnatura.
".