Eu am invatat sa spun Nu si ma bucur extrem de mult pentru asta. Intotdeauna explic sincer NU -ul meu persoanei careia il spun sincer cu argumentele mele. Ceea ce regret e ca nu am invatat mai repede acest "nu diplomatic". Si regret unele situatii din trecutul meu ca nu am invatat mai repede. (undeva intre 14 si 24 a fost perioada de amnezie a "nu"-ului). Si a mai invatat ca e important sa traiesc acum si pentru viitorul apropiat, nu acum ca o consecintza a zilei de ieri, este astfel usor sa trec peste decizii fie ele bune sau nu.
Cand eram mica eram o adevarata campioana, aproape ca nu stiam alt cuvant
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
, dar am avut "noroc" de o mama pentru care "nu"-ul meu insemna incapatanare extrema. In ceea ce o priveste nu functioneaza deloc ce am invatat in timp. Eu spun ceva ea face altceva, ea spune ceva si ca intotdeauna eu fac ce imi trece mie prin cap. Problema a fost ca am avut prea multe ingradiri, prea multe interdictii pe care nu le-am putut accepta.