Cand primavara iti aduce aminte sa iubesti...

[cristina_gl]

Mersi Mela! Vezi, uite de aceea mi-e greu sa renunt la forum. Din cauza ta si a altor cateva fete de care ma simt legata.

[Trix]

[cristina_gl]

[Trix]

E vin rosu, sa traitzi, de unde visinata astia nici nu stiu ce e aia.

[cadbury]

Ralucai ii placea sa deseneze. De mica a avut o pasiune pentru culori si pentru forme. La scoala, astepta cu nerabdare orele de desen. La inceput.
Doamna le-a spus intr-o zi sa deseneze o floare, asa cum apare in imaginatia copiilor. Raluca s-a bucurat. Si-a luat culorile si a desenat mai intai o tulpina usor curba. Doamna i-a spus: ,,nu e bine asa, tulpina trebuie sa fie dreapta". Raluca a luat alta foaie, a desenat tulpina dreapta si cateva frunze de trandafir. ,,Raluca, frunzele trebuie sa arate asa:" si a desenat dansa, pe tabla, forma corecta a frunzelor, usor rotunjita. Raluca s-a gandit ca are libertatea sa-si aleaga macar floarea. I s-a parut ca frunzele doamnei s-ar potrivi de minune cu o floarea-soarelui. Si a desenat-o. Era superba, parca zambea. Ca si Raluca, convinsa fiind ca de data aceasta doamnei ii va placea. Insa... doamna i-a spus: ,,nu e bine, vreau sa vad pe foaia ta o floare rosie"...
Timpul a trecut. Parintii Ralucai au trebuit sa se mute in alt cartier. Alta scoala, alta doamna. Alta ora de desen. Doamna le-a spus: ,,copii, astazi veti desena o floare; lasati imaginatia sa lucreze in locul vostru". Raluca, neincrezatoare, a intrebat: ,,cum? putem desena floarea cum vrem noi?" ,,Desigur, a raspuns doamna, binevoitoare". Atunci, Raluca si-a luat culorile si bucuroasa, a inceput sa deseneze o floare rosie, cu tulpina dreapta si frunzele usor rotunjite.

Povestea Ralucai imi suna cunoscuta... fiindca si eu, candva, demult, am cunoscut pe cineva care a patit cam ca ea. Insa Raluca din povestea mea a intalnit mai tarziu o alta fata, care i-a fost si colega de banca, iar ea a invatat-o ca trebuie sa inceapa sa se exteriorizeze asa cum e ea, sa nu-i mai fie teama sa se exprime asa cum e, chiar daca Doamna ii va da un 2 pe desenele ei, acest 2 va "creste" cu timpul. Si sa fie mereu ea insasi, fara compromisuri capitale, doar asa va putea cere in viata ceea ce i se cuvine... Cele doua fete au crescut intre timp, s-au maturizat, iar prietenia lor dainuie si azi...

[Cami-N]

Eu acum ma simt ca Raluca....mereu mi se impune ce sa fac,daca aleg sa fac ca mine mereu exista consecinte...De ce unii oameni tind sa controleze totul?

[Kristin]

Apropo de cazul Ralucai:

O alta etapa a carierei mele, si ultima in educatie, a fost acum vreo 4 ani. Am lucrat ca director educativ la o gradinita privata din Timisoara, insa "educam" :) si o grupa de copii, cei din grupa pregatitoare.

A venit si momentul despartirii de gradinita, adica serbarea. Pustii erau simpatici si isteti foc, chiar daca putin cu fitze, ca deh.. familii...

Ma tot gandeam eu ca aceasta serbare tre sa fie ceva iesit din comun, ca doar o data in viata termina copilul gradinita si mai aveam ca audienta si personalitati de prin urbea Begai.. cu pretentii, care cu siguranta voiau ceva special.

Nu mai retin acum tot ce am pregatit pentru serbare, insa am avut o dilema: sa cante copiii numai cantece de copii, de gradi, sau sa am curajul sa introduc si altceva in repertoriu ?

Pana la urma, mi-am spus: De ce nu ? Ca in pauze, nu le ardea lor de "Bate vantul frunzele" , ci de O- Zone, ca asa era la moda. Si veneau cu CD-uri de acasa sa asculte O-Zone in pauza.

Ma gandeam ca o sa spuna parintii ca-s o degenerata ca pun copiilor O-Zone, dar am riscat.

Asa ca momentele finale ale serbarii au fost:
- "Alba ca Zapada", jucata de ei. Personajele principale erau niste copii extrem de talentati, frumosi foc si carora li se potriveau rolurile de minune. Pana si "Oglinda" era intruchipata de un copil. Pe parcursul povestii, au existat si momente muzicale, caci aveam o caseta cu muzica speciala pentru aceasta poveste. Muzica de poveste, adica. La final, cand Alba ca Zapada "murise", trebuia ceva mai special.

Asa ca printul a venit la sicriul frumoasei si deodata a inceput sa cante... O-Zone, ati ghicit, melodia [url=http://www.youtube.com/watch?v=mQ3KuB7hdwM]ASTA[/url] Pe pitici ii instruisem sa mimeze durerea si sa "planga".

Printul si-a scos din vesmantul bogat un celular si era suparat ca nu primea SMS... :))

La refren, Alba ca Zapada a "inviat" si s-a facut acolo o "hora" cu toti piticii, pana si Oglinda dansa, pana si imparateasa cea urata s-a alaturat lor.

Insa, cand a inceput sa cante O-Zone, vreau sa va spun ca parintii din sala au amutit. Nu se asteptau. M-am uitat la ei, au inceput sa rada in hohote si sa faca poze cu duiumul (iar copiii isi jucau MAGISTRAL rolurile).

Era ca la Oscar, fara exagerare.

A fost bestial. A fost printre cele mai laudate momente ale serii, si asta pentru ca acesti copii erau pur si simplu innebuniti dupa melodia asta si s.au bucurat ca nu le-am interzis-o. Au tinut secret acasa tot "desfasuratorul".

- Finalul - adica, finalul serbarii si al gradinitei.

Am confectionat (am uitat cum le spune) palarii de alea de absolvent, am vorbit despre fiecare copil, am inmanat fiecarui parinte caracterizarea scrisa a copilului lor (am muncit ceva la ele...), iar premiile au fost inmanate pe melodia lui Queen, "Show must go on".

De data asta, blitzuri si lacrimi.. de tristete si emotie.

Cand imi aduc aminte, imi dau lacrimile si ma gandesc la acea seara ca fiind cea mai frumoasa din cariera mea. A fost emotionant.

Cristina, scuza-ma ca am ajuns de la una la alta si ca m-am intins atat, dar ... vreau sa spun ca trebuie sa tinem cont si de ceea ce isi doresc micutii, chiar si jucandu-ne.

[Kristin]

Am uitat ce era mai important: la O-Zone, sa va mai spun ca toata sala era in picioare si canta ?

[cristina_gl]

Daca-ti mai ceri scuze cand vii la mine la jurnal, ai sa iei Kristin! Mi-a placut la nebunie descrierea serbarii. Mi-as fi dorit sa fiu acolo. Sunt convinsa ca multi dascali n-ar fi de acord cu noi, asa cum n-au fost de acord nici cand am facut o evaluare la clasa a-X-a sub forma de dramatizare (cand eleii trebuiau sa invete pe ruptelea, eu ma tineam de teatru ).

Cami, tie iti spun ca ar trebui sa faci cum te indeamna inima. Nu mai esti un copil, desi ai vazut ca si ei au nevoie de libertatea de a alege. Tu esti un om matur care poate sta bine pe picioarele ei. Sper sa-ti reuseasca si sa fii linistita.

[framboise]

Cristina, cu mare talc povestioara cu Raluca... [8D]

Btw, eu, daca aveam o profesoara ca ea (prima) , ii trageam cu cariocile-n cap, rupeam si foaia de desen si ieseam si din clasa afara!