vara mea pierduta!

by **cadbury** » Sat Sep 30, 2006 4:41 pm

Hainele sunt stari de spirit, asa ca ia-ti-o si gata, mai faci si tu o exceptie imbracand-o cand ai chef. In fond, nu toata lumea stie ce si cum despre tine, aceea e doar o parte a ta, lasa-ti imaginatia sa zboare, nu te mai ingradi singura.
Fa-ti o placere, oricare, si te vei simti mai bine.
Te pup.

by **jo_ana** » Sat Sep 30, 2006 5:00 pm

Da, iau rochia, o imbrac si fac o oala de sarmale; sau dau cu aspiratorul: mama, ce sexy as fi! Ca-n filmele cu prosti!

Nu, acuma chiar ma gandisem ca n-ar fi rau sa procedez astfel, numai ca sora mea are nunta peste 2 saptamani, si nu-mi permit asemenea "lux" : 2 rochii cat ai bate din palme!...ca pe urma nu mai am bani de varza si cu ce-mi hranesc baietzii?

by **cadbury** » Sat Sep 30, 2006 5:17 pm

Nu vreau sa sune cum ca m-as amesteca in finantele tale...ca ma bate sotul tau daca afla... [cfev]

... Dar tu nu ai niciodata chef sa faci cate o nebunie, sa incalci regulile? Pe mine lucruri de genul asta ma binedispun tare! Nu zic sa faci sarmale in rochia cea rosie... Dar nu subestima ocaziile ce se vor ivi poate in urmatoarele luni...

by **jo_ana** » Sat Sep 30, 2006 5:33 pm

Cred ca aici e marea mea problema: am devenit prea serioasa; prea mi-am trasat limite peste care chiar nu sar. Uneori si sotul ma intreaba: 'Tu n-ai de gand sa...indiferent!'
Imi amintesc, bietul - pentru a pune "un pic de culoare" pe mine: mi-a luat o oja rosie de ziua mea (Eu nu-mi vopsesc unghiile, decat la super-ocazii!) si un ruj la fel. A, si farduri...
Cat de nemultumita am fost ca da banii pe prostii...acum imi vine sa rad...

Ei, asa sunt eu: prea serioasa, prea rigida si prea introvertita! N-ar strica un pic de ROSU in viata mea!

by **cadbury** » Sat Sep 30, 2006 5:44 pm

Desigur! Si multe alte culori! Ti-ar trebui chiar o cura de culori, elibereaza-ti mintea de stres, o viata avem... Ce zodie esti, Jo_ana? Varsatoarea din mine e o mare risipitoare!... Hai, pupici! [pupi]

by **cristina_gl** » Sun Oct 01, 2006 11:40 am

by **jo_ana** » Mon Oct 02, 2006 9:13 am

Ei, leoaica sunt!
Cearcanele nu sunt imaginare, ridurile, da! Exceptie cele de pe frunte, dar astea sunt riduri de expresie, le aveam si la 15 ani. Tot bine plasate si conturate.

Ieri mi-am impletit coditze: m-am simtit super. Toniu mi-a zis ca sunt mamica papusica!
Are cate un text, asta micu...nu stiu de unde-i vin, dar ajund direct la inima!

by **jo_ana** » Thu Oct 05, 2006 1:52 pm

Oare cum sa fac sa fie bine? Profesie, cariera sau casa, copil, familie?
Am de luat urgent o decizie si sunt foarte indoita: mi s-a propus o delegatie de serviciu (care se supraune cu o alta delegatie de serviciu a sotului meu)...asta inseamna un fel de "recunoastere profesionala", dar si "neglijarea" copilului.
Of, nu pot sa accept si-mi vine sa escalaez un perete!
De ce trebuie sa fie asa de greu? De ce in caz de nevoie nu am la cine apela? ... Fac rau refuzand?

by **cristina_gl** » Thu Oct 05, 2006 2:02 pm

Ana, bineinteles ca nu faci rau daca refuzi. Este vorba despre prioritatile tale, despre alegerea ta, pentru care nimeni nu are dreptul sa te judece. Nici macar tu.
Eu, in locul tau, as accepta, dar nu conteaza ce as face eu.

by **jo_ana** » Thu Oct 05, 2006 2:56 pm

Si eu as accepta, dar copilul meu nu a stat niciodata mai mult de o ora cu bunicii. Iar daca ora s-a prelungit, copilul a devenit nervos! Iar o saptamana fara mama si tata? Nu pot sa-mi imeginez...mai ales ca in ultima jumatate de an, copilul a avut nenumarate probleme de sanatate: nu grave, dar suficiente pentru a nu fi bine!
Daca iti spun ca bunicile lui nici nu stiu ca acum 3 saptamani copilul a facut pneumonie, ca 2 saptamani n-am iesit deloc cu el, ca acum sunt disperata ca nu stiu cum sa procedez cu gradinitza, ma crezi?
Daca iti spun ca niciodata copilul nu le aminteste, mai degraba vorbeste despre bona lui, de asemena, ma crezi?...nu eu am dorit acest lucru, chiar daca relatiile nostre au fost mereu "tensionate", dupa ce l-am avut pe Ton am vrut sa trec peste neintelegeri, stiind ca orice copil, asa cum are nevoie de mama si tata are nevoie si de bunica/bunic. Dar n-a mers...

Acum sunt iarasi furioasa pentru faptul ca nu am nici cel mai mic sprijin: e greu sa fii doar de unul singur in lumea asta...Eu cand spun unul, il includ si pe sotul meu...sper sa nu ma insel.
Macar la acest capitol, zic eu, sunt in regula.

Pana nu demult ma consideram "carierista", nici nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa-mi refuz singura "ascensiunea" profesionala...imi vine sa plang de suparare si furie.

vara mea pierduta!

Who is online