Unde-i Minele meu?

[cadbury]

Ajung atat de rar prin Bucuresti, incat orice vizita acolo e un eveniment aparte, inedit, de fiecare data ma intorc in Craiova cu sufletul plin de impresii minunate... si diverse. Atunci am astat mai multe zile, aveam si o nunta in plan la care trebuia sa participam, a fost ca o mini-vacanta superba. M-am invoit de la serviciu, am aranjat cu cineva sa-mi tina locul si n-am regretat nici o clipa. In urma cu vreo doi sau trei ani mai facusem figura asta cand si-a dat Lucian examenul de specialitate, avea niste emotii!... N-am dormit toata noaptea de dinainte, ca sa ma asigur ca el doarme si e bine si se odihneste cu adevarat! Si a fost super-bine totul, problema era ca voia si nota mare, spunea ca nu se poate intoarce la Craiova cu orice fel de nota, "ce-ar fi zis seful"?... (adica profesorul)
Iar metroul e o minunatie, asa il percep si acuma. Daca as fi bucuresteanca, poate ca in timp mi s-ar mai slefui impresiile, mi-ar intra in cotidian.
Te pup.

[cristina_gl]

[HappyHippie]

Fetelor, cam trist inceput de toamna...totusi,[url=http://www.youtube.com/watch?v=PunDbp3rF-Y] nu vreau sa va stric melancolia !!![/url]

[ananda]

HH, multumesc de link, mi-a placut tare! am ascultat-o azi noapte mancand coliva (ca sa fie in ton!)

si pentru ca tot veni vorba de coliva...

e ciudata grija asta a noastra pentru ritualurile legate de moarte. ritualul inseamna ordine - moartea e haosul final... poate ca de asta e nevoie de atat de multe gesturi magice: ca sa supunem inimaginabilul, sa-l facem mai putin infricosator.

intr-o zi ma intorceam de la spital dupa 12 ore de munca finalizate cu o resuscitare nereusita. eram pe la inceputuri, cand moartea altora nu devenise inca un loc comun, cand o resuscitare nereusita lasa in mine un sentiment cumplit de neputinta. afara - iarna si vant. in autobuz era cald si muzica frumoasa. la un moment dat am auzit la radio...

"It's my life, it's now or never
I ain't gonna live forever
I'm just gonna live while I'm alive"

si mi-am dat seama surprinsa ca dansam si fredonam in surdina, cu acea buna dispozitie exagerata pe care o simti cand ti se ia o greutate mare de pe suflet.

EU eram VIE inca, aveam cumva datoria sa ma bucur de asta. cam patetic, stupid de simplu... si totusi!

http://www.youtube.com/watch?v=ESA8jGjLG78

[ananda]

ma simt singura uneori, dar nu pentru ca nu ma mai vad cu prietenii... mai degraba e invers: nu ma mai vad cu prietenii pentru ca am inceput sa ma simt singura in prezenta lor

in momentul in care TOATE discutiile sunt superficiale si se invartesc in jurul acelorasi subiecte: casa, bani, ce si-a mai cumparat fiecare, ce-a mai facut copilul, ce-am mai gatit am o senzatie de lipsa de continut, de pierdere de vreme. nu sunt snoaba, nu vreau sa discut filosofie pe masa din bucatarie. vreau doar sa existe un echilibru intre discutiile "materialiste" si celelalte. vreau sa mai pot discuta despre o carte, depre muzica, despre un film sau, pur si simplu, despre gandurile care ma framanta. uneori am cu cine, alteori nu.

cel mai tare ma streseaza intalnirile de familie la care sunt multi oameni care n-au nimic in comun asa ca totul se invarteste in jurul unor banalitati ucigatoarerostite emfatic.

pe forum... well si pe forum e in mare masura la fel dar exista un plus de culoare, de dinamism care alunga plictiseala. si mai exista cativa oameni cu care merita sa vorbesti, sa-i cunosti mai bine.

unul dintre prietenii nostri oarecum apropiati in momentul de fata e un tip din Brasov pe care l-a cunoscut sotul meu pe un alt forum... au tot vorbit la telefon, am vorbit si eu cu el... cred ca nu exagerez daca spun ca suntem prieteni desi nu am reusit inca sa ne vedem. stim unii despre ceilalti chestii destul de intime, suntem deschisi, e o relatie frumoasa. de ce nu mai e la fel cu cei de aici? ce anume s-a schimbat?

[cristina_gl]

Ananda, asa gandesc si eu uneori. Prefer sa fiu lasata in pace, prefer sa stau in casa, decat sa ma intalnesc doar de dragul intalnirii. Oamenii pe care imi face reala placere sa-i (re)vad sunt si ei ,,prinsi" intr-o viata mereu in viteza. Cu ani in urma imi placeau intalnirile ,,in gasca", la gratate si un pahar de vin, in oras sau oriunde in alta parte. Contau mai putin discutiile, sau felul acestora. Acum mi se spune deseori ,,mai iesi, mai desprinde-te". Dar nu mai vreau sa ma desprind, mi se pare plictisitor si obositor.

[aceeasi_eu]

(bine ne-am regasit!)
Nu stiu,Ananda ,daca vreodata credm ca procedam cum trebuie cu copiii nostrii...
Suntem parinti si parinti...sunt situatii pe care vazandu-le din afara, fara a ne implica in cresterea si educarea unui copil,le consideram banale,ba chiar in sinea noastra le gasim rezolvarea...
Insa noi,ca parinti ai copiilor nostrii ne confruntam cu diferite situatii cand nu suntem siguri ca procedam corect...
De multe ori suntem prea obosite,prea presate de timp si nu putem intelege micutul,iar noi preferam sa rezolvam problema simplu -cu autoritate...eu cel putin ma confrunt cu asta...apoi regret si incerc sa rederesez conflictul...
Sunt greseli pe care le facem,involuntar de vointa noastra...si le descoperim in timp,atunci...noi parintii care am crezut ca mergem pe drumul cel drept...trebuie sa ne adunam fortele si sa schimbam tactica de lupta...nu trebuie sa capitulam niciodata...
Si cum este vorba...,,repetitia mama invatarii...,,
La primul copil,se intampla destul de des sa crezi ca gresesti,sa te intrebi daca esti tu bun ca parinte...si chiar se intampla sa si gresesti...fiecare greseala itit este o lectie...ajungi la o varsta tu ,cat si copilul cand ...nu numai copilul accepta lectii de viata de la parinti...si tu tb sa te lasi educat...
Eu am capatat incredere in mine,la cel de-al 2-lea copil...am invatat din greselile trecute,am invatat de la intaiul copil...invat de la al2-lea...
Ce s-a intamplat cu forumul acesta??
Au fost concedii,au fost si sunt curatenii generale,au inceput scoli...se va reuni lumea...fii sigura...
Tu spui ca esti cu prieteni si totusi esti singura...
Nu as vrea sa-ti monopolizez jurnanul(probabil tb sa deschid si io... )
Ca te intriga banalele discutii despre mancare,copii,familie...aceasta exprima starea ta de nemultumire...
Primul pas l-ai facut,constientizezi starea ta de nemultumire...o perioada vei reflecta...dupa care vei actiona...

[Primrose]

[cadbury]

Citind despre modul in care te simti singura printre prieteni, am constientizat ca mie nu mi se intampla niciodata asta... Conteaza doar ca oamenii cu care sunt sa fie sinceri, indiferent despre ce vorbesc... E un deliciu pentru mine sa-i observ si sa le ating gandurile... Ii sondez pana-n strafunduri, intru cu ei in conversatii de orice gen le place si ma simt bine daca si ei sunt relaxati... Cred ca am exercitiul asta de la anii de naveta din primii ani de invatamant, sau poate asa mi-e firea. Sau poate ca e deformatie profesionala, lucrez cu oameni, cu suflete si trebuie sa am mereu rabdare sa-i cunosc si sa-i inteleg, fiecare e un univers unic si sensibil... Chiar daca se vorbeste despre muraturi, intotdeauna citesc si printre randuri... Oamenii de obicei isi aleg un subiect... de dragul conversatiei, sa se descarce... Si imi dau seama ca-mi place sa-i ascult, sa acumulez... E ca si cand as citi o carte buna.
Pe forum... da, e o mini-societate, ca si in viata de toate zilele. Dar in care e mult mai usor sa-ti faci prietenii frumoase, dupa care altminteri te uiti o viata... si tare greu se ivesc de dupa costisa timpului...

[cristina_gl]