"Bramburica" - Viopogaceanu

[viopogaceanu]

fetelor, chiar daca afara este ger,bRRrrrrrrrrrrrrr... la mine in oras este soare. Ghioceii sunt minunati , am ajuns sa beau si eu o cafea. Cu placere o beau cu voi!!!!!!!!!

[doinaden]

Vio, din ce oras esti tu?

[viopogaceanu]

Doinaden, ti-ai schimbal luckul !!! nu stiu daca vei citi asta. Cea mai mare bucurie pe care o am este aceasta rubrica. Fiind rubrica mea, sigur nu voi plictisi pe nimeni. Regret ca nu am talente deosebite la scris. Puteam scrie o carte din viata de zi cu zi a unei muritoare de rand. Asa ca voi asterne , dupa cum vin amintirile, sufletul pe aceasta patratica. Doamne ce seamana cu telenovelele! Hac! cat le urasc. De ce nu ne plac telnov-le? pen'ca de aceea. Sunt prea reale, unele. Cine sunt eu? Este intrebarea mea dintotdeauna. Ce pot eu? Numai D-zeu stie. Cat pot? Tot el stie. Ce mi-e dat? Ce-o vrea Domnul.M-am aruncat in invataminte pentru altii(altele), oare am dreptate? Fiecare-si croieste drumul dupa cum il duce putinta si educatia, iubirea de semeni si intelegerea. Multe nu am inteles eu la viata mea!!!!Atata stiu, ca: sunt o persoana nascuta la termen, intr-o familie de oameni normali, care s-au iubit , m-au conceput dar pe mine nu m-au intrebat daca vreau in secolul acesta sau aiurea. Asa se intampla unii se distreaza si apoi apar cei ce vor plati intr-un fel sau altul. Nu sunt pesimista sau negativista. Iubesc viata, am invatat sa iert, SPER.Am urmat clasele primare, liceul, pe o linie medie- nici mai buna nici mai rea ca altii. Am suferit mult. De ce? Niciodata nu am avut impresia ca eram normala. Aveam parinti intelectuali. O eroare, o jignire adusa unei societati proletare. In clasele primare, marea majoritate a copiilor primeau lapte si corn gratuit la scoala. In scoala eram cativa prunci care nu aveam acest privilegiu din cauza parintilor. Doamne, cum m-as mai fi impins la coada pentru paharelul acela de lapte si corn. Nu aveam dreptul ,tata era inginer si mama dascal. Doream in strafundul sufletului sa fiu copil orfan. Asa de bun mi se parea laptele. Acasa aveam lapte de bivolita. Nu era bun. Acela de la scoala, da ala era bun. Din cauza ca am fost rahitica, un timp am avut paranteze la picioare. Am facut multa gimnastica recuperatorie. Surpriza, in clasele primare luam maxim nota 7 la gimnastica. Mama nu spala fata de masa de pe catedra si nici perdelele. Tare eram suparata pe mama mea. Nu consider ca am fost oropsita, dar tot ce s-a intamplat in copilarie, dorintele mele de a fi normala si cu drepturi ca ceilalti minori, au lasat urme adanci in sufletul meu.Societatea in numele adevarului si dreptatii poate mutila pe vecie. Generatia mea nu mai are sanse de vindecare. Am ajuns la liceu. Aici nu au fost divergente. Totul s-a desfasurat normal. Am luat examenul de admitere a 2-a pe lista, am terminat liceul cu 8,50. Norocul meu a fost ca era scoala cu 2 clase de romana si 4 clase de germana. Aici am invatat ce inseamna loialitate, prietenie, camaraderie. Am trecut vremuri grele. Verisoara mea a fost victima celebrelor denunturi care acuzau ascultatorii de muzica de la Europa Libera. De fapt ea s-a sinucis in clasa a XII-cea. Era o eleva eminenta, nu mergea la chefuri si totusi cineva a pus-o pe lista... nu a rezistat presiunilor. Eu la momentul respectiv terminasem scoala. Eram bacalaureata de un an. Debusolata. Vroiam mai mult, dar prin propria mea vointa. In spirit de fronda , CU CINE?, nu am dat admitere la facultate. Voiam sa pedepsesc pe cineva? M-am angajat intr-un institut de proiectari. Desenator stagiar (940, lei leafa/luna). Dupa un an am devenit desenator tehnic (1.140, lei/luna). Eram libera, independenta. Si ce daca? Am urmat o scoala tehnica postliceeala si am devenit tehnician proiectan. Bravo. Intr-o zi au venit reducerile de personal. Tehnicieni batrani, cu experienta , au trecut in sectie la scris cu sablonul cutiile pentru export. M-am speriat, nu vroiam in sectie. Am plecat la Tm si am dat admitere la Facultate. Am reusit ( la seral) . Eram prea mandra sa ma las intretinuta de parinti. Am lucrat si am terminat scoala. Nu a fost usor , nici foarte greu. Totul este sa ai ambitie. Doamne, ce-i in sufletul meu.

[LIBRA]

Vio, descarca-te ! Este singurul sfat pe care ti-l pot da in acest moment. Descarcarea este cel mai bun medicament....Vei vedea ca iti va fi mai bine!

[viopogaceanu]

Doamne... miercuri 09.03.2005 urmeaza operatia de polipi a Andei. Sper ca va trece usor.

[lumy]

Vio, fii optimista!Sa stii ca D-zeu ajuta oamenii buni!Si vezi ca starea ta o transmiti si fetitei tale, asa ca fii calma!

[anaconti]

Da, si eu cred in puterea terapiei prin cuvinte! Asa ca, noi suntem aici, ori de cate ori vrei sa ne spui ceva, Vio! Iar operatia Andei va decurge OK, o sa vezi!
Si nu mai spune niciodata ca nu ai talent de povestitor! Pe mine m-au trecut fiorii citind randurile scrise de tine! Reusesti sa transmiti emotie, Vio, si asta e un dar deosebit!

[viopogaceanu]

Fetelor, va multumesc de incurajare. Este drept ca ceea ce fac in ultimii ani , are ceva stofa de incrancenare. Totusi anii lasa sechele, poate nu anii, intamplarile.Am momente cand simt nevoia sa ma descarc. In orasul unde stam de cateva luni , nu am pe nimeni apropiat. Ba da.... ha, ha , ha,... pe soacra mea. Tin foarte mult la ea,dar... o respect, nu m-am certat cu ea niciodata, bla,bla,bla.

[lumy]

Vio. cum a decurs operatia? [medic] Cum se simte fetita? Dar tu?

[viopogaceanu]

multumesc de intrebare! Voi povesti la un moment cand se leaga lucrurile. Acuma pare ca a fost f.f.f. simplu.