vara mea pierduta!

[ilinca_mioara]

Multa sanatate lui TON si un pupic dulce pentru el!

Cat despre ce ai scris...si eu ma simt inca copil...as vrea sa mai copilaresc putin....poate imi voi petrece a doua copilarie impreuna cu minunea mea! ...


Pupici....

[jo_ana]

"A venit pe culme Toamna,
Zana melopeelor" ...

[url=http://quick.holdthatpic.com/23240]http://quick.holdthatpic.com/23240[/url]

[jo_ana]

Free image hosting by

[jo_ana]

Free image hosting by

[cristina_gl]

Cum te mai simti, Ana? Dar Ton?

[jo_ana]

Ma simt? Nu ma simt: sunt intrata in priza; n-avem vreme sa simtim.
Parca sunt satula sa nu mai am timp sa vad, sa miros, sa aud...sa simt!
Copilul e mai bine, dar boala afost urata. Acum intram in perioada de acomodare la gradi. Ieri a fost bine, azi l-am gasit plangand. Se pare ca d-na educatoare e bolnava, iar azi au stat cu o alta grupa. Copilul a plans pentru ca educatoarea aceasta a fost mai mult iesita la tzigara. El, nefiind prietenos (de fapt e o fire inchisa, leaga greu prietenii si trebuie incurajat permanent pentru a intra in contact cu copiii) a stat trist si plans toata ziua. N-a mancat nimic (am recuperat acasa!) si...ma simt (uite totusi ca simt ceva) depasita. Mi-e frica nu cumva educatoarea lui sa lipseasca mai mult. Am fost tare incantata cand am vazut-o: este firea care se potriveste lui Ton: o persoana calda si linistita. Ieri chiar a fost foarte incantat copilul. Dar, sper ca va fi ok!

[Marinela72]

Asa sunt copiii: au zile mai bune sau mai putin bune. Nu-ti face griji cu gradi se va acomoda pana la urma. Alexandra mea in primavara cand a inceput sa mearga la gradinia a plans dupa 2-3 saptamani. Acum abia asteapta sa ajunga acolo. O sa treaca si la voi, mai creste, se va lega de copii, de educatoare...acum e normal sa fie un pic trist, nu mai sta cu mami lui; chiar daca e cu alti copii e o lume noua pentru el, necunoscuta, si nu toate educatoarele au talentul de a-i apropia pe copii, de a-i face sa stea cu drag la gradinita. Asteptam numai vesti bune, va pupam si curaj!

[jo_ana]

E ciudat cum frumosul nu-si mai gaseste locul in viata noastra de prea multa forfota si zbucium. Timpul trece fara ca noi sa mai reusim sa-l traim...simt cum pierd clipe, momente pretioase fara ca macar sa le constientizez...eventual prea tarziu...
Coplesiti de grijile cotidiene, uitam esentialul, nu vedem frumosul de langa noi...trec astfel zile, luni, ani ... si decoperim ca ne-am pierdut printre nimicuri ("fericirea nu se cumpara in rate")
Calatorim in viata linistiti/agitati: ne vedem de serviciu, casa, copii, rate, prostii (obligatorii) care ne umplu tot timpul si intreaga existenta. Suntem seriosi, prea seriosi pentru a putea privi si vedea frumusetea a tot ce ne inconjoara!
Frumusete, de ce nu mai esti cu mine? Unde te-ai ascuns?

[cadbury]

Jo_ana, gata cu tristetea, pune-o in cui! Daca ai fi pe aici, te-as scoate la o pizza, la o cafea... E sanatos Ton, acuma? Atunci, nu mai ai motive sa te necajesti. Stiu ca te doare faptul ca mai sunt si educatoare incompetente pe la gradinita lui dar el e baietel destept si se va acomoda. Ai sa vezi. Te rog din suflet, lasa deoparte grijile, traieste si atat!
Foarte frumoase frunzele rosiatice, sunt de pe terasa ta?
Te pupic.

[jo_ana]

Rochia rosie...

bateam magazinele, zilele trecute, de manutza cu iubirea mea. Imi cautam (si inca mai caut) o rochie. Cum pot fi ticsite magazinele de tzoale, dar cand vrei ca cumperi ceva nu gasesti? Cum pot comerciantii nostri (mai ales intr-un orasel de provincie ca al meu)
sa umple zeci de mp cu umerase "goale"?
Ei, bine, in cele din urma gasesc un model...dragut si care ma avantajeaza ( luind in considerare L/l actuale - ale celei in cauza!). Iau rochia, o probez...vine ca turnata (ma intreb cine o fi "creat" asemenea model, de sa-mi vina MIE la marele fix?)
OF! si marele defect E ROSIE! Ma prinde bine, dar nu pot imbraca o rochie rosie!De ce? Au tecut 2 luni de atunci si nu se cuvine...
Dar mintea mi-a ramas la rochia rosie, pe care, parca, m-as simti bine s-o stiu acolo, printre tzoalele mele invechite...poate ar mai colora un pic sifonierul si asa mohorat...