sunt la rascruce...CE SA ALEG???!!!!!

[floare_de_coltz]

cu f.mult timp in urma am tzinut si eu un jurnal....un jurnal in kare-mi treceam toate gandurile, sentimentele, intamplarile....dar era doar al meu.Eu il deschideam, eu il inchideam.Nu patrundea nimeni in intimitatea lui.
Poate k e mai bine kand pot vedea si altii paginele unui jurnal.... e k o terapie de grup, te pot sprijini in momentele grele, se pot bucura de realizarile tale, pot face comentarii din care poti invatza...
Mai greu e kand esti nevoit sa invetzi din propriile greseli.....uneori greselile pe kare le faci pot fi fatale si chiar daka invetzi ceva din ele....la ce-tzi mai folosesc?!!!!!!!!!!!!!
Casnicia mea(destul de matura)trece printr-o perioada extrem de grea.Eu si sotul meu ne iubim enorm de mult, o iubire nebuna kare ne creeaza dependenta unul de altul.Nu putem fi departe unul de celalalt mai multe zile, k ne omoara dorul.Dupa atata timp petrecut impreuna, ne stim obiceiurile, placerile, dorintele......si totusi.......
"nu pot trai fara tine, dar nici cu tine nu mai pot fi......" aici se rupe filmul.......
tocmai a aflat(iar eu i-am confirmat)k, cu mai bine de un deceniu in urma am avut o relatie cu un alt barbat...lipsita de sentimente...a fost o MARE greseala...vulnerabila fiind(din anumite motive)am cedat, nu am fost suficient de tare(spre nefericirea mea)
Acum traiesc cel mai negru cosmar al meu.Cum scriia cineva pe-aici, traiesc in spatele unui zid mult prea inalt k sa-l pot sari, dar dupa kare stiu k rasare in fiekare zi soarele.Un soare pe kare eu nu-l mai pot zari, nu ma mai pot bucura
Ma simt fara viatza, uneori am impresia k s-a oprit timpul, dar nu...nu s-a oprit(ar fi fost bine)el trece dureros peste mine.
Discutziile dintre mine si sotzul meu sunt dese si nu tocmai placute.Sunt k la un interogatoriu, unde esti obligat sa raspunzi, unde nu ai drepturi, nu ai aparatori si unde se mai aplika si "corectzii" kand nervii ating limita maxima.
Si dupa toate astea....apare anemic si firicelul de lumina...de kare nu am cum sa nu ma agatza(pt.k e singura mea "bucurie")ma ia in brate si spune ca-i pare rau....ca ma iubeste...."ca nu poate trai fara mine, dar nici cu mine......"
Si eu il iubesc enorm, dar e din ce in ce mai greu.... Stiu k am gresit(si nu sunt mandra de asta)stiu k trebuie sa suport consecintele, stiu k trebuie sa ma sacrific pt copii, dar.....PANA KAND?sau kat credeti k pot continua asa?

[bozoluza]

Nu am inteles daca in urma cu un deceniu,erati casatoriti,sau erati macar impreuna?

[doina_m20]

Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare. Eu zic sa ai rabdare,daca il iubesti. Acum e furios ca abia a aflat dar se va convinge pe parcurs ca esti numai a lui si te va ierta pe deplin(daca te iubeste).

[floare_de_coltz]

eram foarte kasatoriti si-atunci.Suntem impreuna de aproape 2 decenii.

[ygrec]

Imi pare rau cand aud de asemenea lucruri.
Am cunoscut si eu o pereche perfecta, care s-a destramat inexplicabil la vremea aceea: ulterior am aflat ca s-a intamplat in urma destainurilor pe care fata le-a facut vis-a -vis de intimitatea traita cu un alt barbat.
Baiatul respectiv a trecut greu si totusi incrancenat peste, nu a mai contat nimic. Este fratele meu. L-am intrebat peste ani, de ce? Si mi-a spus ca nici nu conta pt el ca a fost sau nu fata mare si nici ce relatii a avut inainte: pentru el insa acea destainuire a fost ca un "apendice" de parca relatia aia nu se terminase si ea se gandea inca la "el": "indiferent daca era mai bun sau nu ca mine, a sunat ca o comparatie, iar eu nu am suportat-o".
Sigur este cazul unor tineri - totusi trecuti de 30 de ani la vremea aia, dar...asa a gandit el ca si barbat. O iubea, dar, ceva in el se dusese...nu mai avea acelasi farmec.
Si, culmea, sotul meu nu a fost niciodata gelos pe persoanele de care am fost eu indragostita: a fost gelos numai pe acela care m-a iubit la disperare...
Eu cred ca solutia cea mai buna nu este aceea de a te consuma: trebuie sa gasesti resursa, puterea in tine sau copii, de a reaseza casnicia voastra pe alte dimensiuni, baze.Incercarile de a justifica, de a atenua discutand, cel putin in cazul tau, mi se pare mie, odata ce o serie de lucruri au fost spuse...e bine sa nu mai insisti, pentru ca asta accentueaza si mai mult in capul lui "ce a fost."
Iti urez succes!

[danaG]

Nu inteleg ce inseamna "corectii"... Oare ce cred eu? Sper ca nu.
Dar ce te-a apucat sa recunosti acum despre acea ratacire? Eu zic ca ai gresit tare rau .... Trebuia sa fie micul tau secret.
Spune ca nu poate trai fara tine dar nici cu tine. Dureros. Si eu zic sa ai rabdare. Sa discuti mult cu el desi dor aceste discutii. Indreapta discutia spre dragostea pe care i-o porti si ca aceea a fost doar o ratacire... Fa-i diverse surprize si arata-i cat il iubesti. Arata-i regretul tau pentru ce ai facut..... Incearca ca din toate discutiile sa scoti orice este legat de acea ratacire. Zic si eu... dar cu siguranta nu stiu prin ce treci. Vreau doar sa-ti spun ca imi pare rau ca treci prin asta. Mergi mai departe cu speranta ca totul va fi bine...

[ananda]

asa cum zice si ygrec, si eu cred ca discutiile interminabile si detaliate pe tema respectiva nu fac decat sa rasuceasca cutitul in rana. barbatii reactioneaza in general foarte nasol chiar si la povestirile detaliate despre un fost iubit de dinainte de nunta, daramite la cele despre un amant. dincolo de aspectul de minciuna, de tradare in cuplu, e si cel de ranire a masculinitatii lui. poti sa discuti cat veri despre cauzele care au determinat evenimentul respectiv, dar nu despre eveniment in sine!

imi permit sa te intreb 2 lucruri (nu e musai sa-mi raspunzi, insa): de ce ai facut chestia respectiva daca iti iubesti asa de tare sotul? mi-e greu sa cred ca aveati relatia perfecta si l-ai inselat doar dintr-un moment de slabiciune... astfel de momente apar cand ceva scartaie in relatie. si 2: ce inseamna "corectii"? te referi la "corectii" fizice? adica te bate? si tu accepti asta pentru ca te simti vinovata?

e greu de dat sfaturi in astfel de situatii, dar un lucru pot sa-ti spun: nu trebuie sa accepti sa fii umilita si calcata in picioare pentru ca ai facut o greseala. discutati, mergeti chiar la consiliere daca altfel nu se poate, dar nu accepta o relatie stramba: la un moment dat tot se va prabusi, si va fi mult mai dureros...

va doresc sa va rezolvati problemele, nu sunt dintre cele insolvabile dar depinde mult de sensibilitatile fiecaruia la astfel de momente.

[floare_de_coltz]

eu nu insist cu discutziile....el este cel kare redeschide subiectul, chiar daka de fiekare data dupa "interogatoriu"spune k inchidem definitiv discutzia.Dar e greu sa o inchei kand te lovesti de "subiect" aproape zilnic. Persoana cu kare eu am fost, a reusit in timp sa se apropie de sotzul meu, devenind prieteni. Asta complika enorm lucrurile.Cred k a vrut sa se razbune......pt.k dupa kateva intalniri(pe parcursul mai multor luni)am vrut sa rup relatzia dar mi-a fost frika sa nu vorbeaska si am ales sa-l duc cu vorba o perioada(kare s-a tot lungit ani)timp in kare nu au mai fost dakat imbratzisari si sarutari.Nu am fost niciodata directa si hotarata fatza de el, sa-i spun k s-a terminat totul si sa ma lase in pace.Poate asta e si motivul pt kare, dupa atata amar de ani, vazand kat de legata e relatzia cu sotzul meu, kat de bine ne merge si kat de fericitzi suntem, a inceput sa vorbeska....sa se laude cu aventurile lui fatza de prieteni comuni(ai lui si ai sotzului meu)Va datzi seama cum se simte sotzul meu?Kand se intalneste cu acei oameni.....si e o persoana cunoscuta in societate....
I-am sugerat sa-l ignore, sa-l sfideze....la urma urmei de ce l-ar crede lumea mai mult pe acel om, dekat pe mine?Doar pt.k e barbat?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu am incerkat sa ingrop toata povestea asta, sa mi-o sterg din minte, sa-mi impun k nu a fost nimic...chiar incepusem sa cred asa ceva...pana a devenit iar de actualitate.
De ce?De ce suntem atat de aspru pedepsiti uneori?Spunea cineva k Dumnezeu nu ne da mai mult dekat putem duce.....se pare k mie mi-a dat prea mult de data asta...dar inka mai SPER........

[danaG]

E chiar complicata situatia si pentru tine dar cu siguranta si pentru sotul tau. Asteapta pana nu va mai fi de actualitate. Pana atunci n-ai decat sa incerci sa iti linistesti sotul ca este o chestie din trecut depre care nu are rost sa mai aminteasca. Ca nu va faceti decat rau amandoi. Acei cunoscuti care apleaca urechea la aceste picanterii nu merita atentia vostra si gata. Oamenii nu sunt perfecti...mai pot si gresi. Si cei care te accepta si cu greseli merita atentia ta si a lui.

[floare_de_coltz]

referitor la "corectzii"....nu pot sa numesc cuvantul bataie.....ma loveste(fizic) sau mai bine zis, m-a lovit(k acum nu o mai face, asa a promis)kand il atingea disperarea, kand se napusteau gandurile negre si probabil vizualiza imaginea mea in bratzele altuia.... cred k prefera sa ma omoare dekat sa ma atinga altul.
Si.....da....am indurat(si indur multe) pentru k ma simt vinovata si mi se pare firesc(cel putin acum)sa platesc daka am gresit.
Pana kand?Sa nu ma intrebatzi k nu stiu sa raspund......