Daca iubirea e neconditionata, atunci NU poti, asa e.
Daca cei apropiati nu stiu sa profite de a doua sansa, atunci... cu parere de rau, vom lua o pauza.
Eu am aplicat asta. Si functioneaza. Ma simt mult mai linistita.






(suna urat
), nu trebuie sa bagam in seama, ci dimpotriva, sa ne straduim sa fim in continuare buni. Sigur, nu-i cazul sa stam in calea turmelor de porci, gandind ca lasandu-ne striviti, ajungem mai repede la "scopul" propus... Dar si cand ni se intampla, sa luam aminte si sa ne amintim ca nimic nu ne e dat intamplator. Viata e o impletitura de experiente si trairi, mai placute sau mai putin placute... Noi cu totii avem in noi nisipul ca material de constructie... Dar trebuie sa cautam mereu sa ne intarim cu acel "Ceva" special, despre care avem cunostinta dar pe Care-l uitam mereu... Credinta. Speranta. Iubirea.


Return to Jurnalul dispozitiilor sufletesti
Users browsing this forum: No registered users and 0 guests