M-am hotarat, am si eu jurnal!

[ilinca_mioara]

wow...nu ma omor eu dupa mare..dar parca mi-ar place o tavaleala in nisip....si o balaceala in mare, ocean....

[cadbury]

Oare de ce mi se strange asa de rau inima la orice veste mai putin buna, ce se intampla cu mine, imbatranesc?...
Azi noapte, pe la ora unu, suna telefonul... Mama ii transmite lui Lucian ca mamarea are indigestie, dupa ce toata dupa-amiaza o duruse rau burta... E drept ca si el a dat verdictul in mod impulsiv, ca "maine o internam iar in spital..."(asta e defectul lui) M-am gandit acum, egoista, mai mult la mama si la emotiile ei (mamarea nu se poate interna fara insotitor, nu avem curajul s-o lasam singura acolo), are si ea o varsta si o stiu cat se consuma... Lumea (si aici nu-i vorba de sotul meu) mereu se bazeaza doar pe sufletul ei bun si mare, dar uita ca nu are un psihic tocmai tare, ca toata viata a luptat cu diferite conjuncturi ca sa le depaseasca si sa-si gaseasca un oarece echilibru, acum doi ani a avut si o depresie din care abia si-a revenit odata cu venirea pe lume a Mariei. Urlu (cum bine spunea Kristin) in mine, neputincioasa, de ce tot mama?!?... Din cinci frati... E miraculos cum, in situatii de genul asta, fiecare se gaseste foaarte ocupat cu altceva mai important... sau are palpitatii, sau e prea batran, sau n-are bani de tren, sau a inceput serviciul... Cand cu totii stim care-i adevarul... ACELA de care tuturor le e teama... Uf! De-abia am reusit sa adormim azi-noapte, amandoi ne-am tot foit, m-au trecut toate apele... Acuma as vrea sa plang si sa ma descarc, sa-mi treaca. Dar cred ca mai rau mi-as face... Da, imbatranesc, de vreme ce lacrimile nu mai au nici un rost... Cand eram copil, ele rezolvau totul. Acum nu ma mai ajuta.
Poate-poate ca nu va fi cazul de internare si mamarea isi va reveni, saracuta, si de data asta...
Doamne, ajuta-ne, fii alaturi de noi, pacatosii!

[cadbury]

Villa Lobos - Prelude nr. 1, ascultandu-l cum curge, ca ploaia de afara, parca imi mangaie inima...

http://www.youtube.com/watch?v=8Z-Hr_NLVtE

[cadbury]

Erata: Etude nr. 1, ascultasem inainte un preludiu, tot de el...

[cristina_gl]

Vine o vreme cand nu mai ajuta decat credinta: in noi, in Dumnezeu, in ziua de maine. Si eu as vrea de multe ori sa mai pot plange ca altadata, cu toate ca acum ma cred mai puternica.
Sanatate multa mamarei tale! Eu cred ca va fi bine, este pe maini bune.

[cadbury]

Am gasit-o mai bine. Lucian - care stie prea multe - se teme si de alte posibilitati, intotdeauna... Si nu le tine mereu pentru el, mi le mai spune si mie... Ca sa mai invat putina medicina , altfel raman afoana (ce sa zic, stau mai linistita asa ...)
Multumesc, Cristina, ai avut dreptate.
Am reusit sa plang totusi putin de dimineata, la mama...Ea a spus ca trebuie sa fim tari, ca Dumnezeu o sa ne dea si puterea asta, sa trecem prin toate... Tot ea ma incurajeaza pe mine...

[Kristin]

Cadbury, as vrea sa pot spune ca nu te inteleg.

Trec printr-o situatie "extrem de " similara.

Insa incerc sa nu ma mai consum atat. Pana la urma, va veni si timpul in care va trebui sa am grija de parintii mei. De bunici are cine sa se ocupe. Nu e nevoie sa suferim toti atat de mult.

Stiu ca e imposibil.

Dar incearca sa te detasezi putin. Si sa incerci sa inveti sa accepti tot ce se intampla.

Te vei simti mai usurata.

Sorry daca suna egoist...

[cadbury]

Sarah Brightman - A whiter shade of pale

http://www.youtube.com/watch?v=A0jQlSxGTzI

Si tot ea, Who wants to live forever...

http://www.youtube.com/watch?v=ljAYtyKexFg

[cadbury]

Nu suna deloc egoist, Kristin, ci realist, asa cum e cazul sa vad lucrurile la anii mei...
Iti multumesc.

[Kristin]

"La anii nostri", vrei sa spui.

Ca eu am fost down rau de tot acum vreo 2 saptamani. pana intr-o zi, cand mama mi-a spus la telefon ca ea s-a impacat cu gandul ca poate fi ce e mai rau.

Asa ca m-am gandit: de schimbat, nu pot schimba nimic. Nu pot decat sa sufar si sa iau orice veste, cat de putin buna, ca pe o minune.

Ceea ce si fac.

Insa nu e usor.