lista gravidute

[nina cosac]

Multumesc fetelor!
Cand am aflat ca sunt insarcinata din nou, mi-am intrebat ginecologul(care imi este si un bun prieten)daca nu cumva faptul ca vreau sa am parte de aceste "senzatii" nu este cumva o dovada de egoism. Ma gandeam ca oricum cu doi copii deja nu mai am prea mult timp pentru mine, ca poate timpul acordat sarcinii va trebui rapit celorlalti copii, ca poate imi complic viata(intotdeauna mi-am dorit sa-mi deschid o afacere proprie din care sa reusesc sa ma intretin macar pe mine), am plans foarte mult, am avut chiar un episod urat de depresie, m-am indoit de multe ori de "sanatatea "deciziei mele, s.a.m.d. Pana la urma le-am depasit si mi-am dat seama ca nu numai ca nu poate fi vorba de egoism ci dimpotriva... Nu trebuie sa ne simtim vinovate ca ne "place" aceasta stare extraordinara pe care inclin sa cred ca doar Dumnezeu a simtit-o cand ne-a creat. Este normal sa te simti importanta fiindca "creezi" ceva perfect. Cine nu intelege asta si vede in postura de gravida doar piciore umflate, greturi,grasime si hemoroizi, pierde jumatate din fericirea de a fi mama.
Copiii sunt perfecti inainte de a veni pe lume.noi suntem cei care ii stricam putin cate putin de cele mai multe ori fara sa vrem, sau cu bune intentii.Ei simt inca din viata intrauterina tot ceea ce simtim si noi. Eu stiu fiindca am deja doi copii nervosi... a trebuit sa invat din propriile mele greseli si zau ca nu fac pe desteapta!
Cu Eva am fumat pana am nascut-o(spuneam ca nu pot sa ma las- de fapt nu puneam pret pe tot ce se spunea despre mamele fumatoare...)In ziua in care am nascut-o "am uitat" de tigara. Anestezista imi spunea :"Du-te si trage un fum ca imi rupi operatia(nascusem prin cezariana, anestezie totala si tuseam ingrozitor)"
I-am spus ca m-am lasat si nimeni din lumea asta nu ma va convinge sa mai fumez(stiam ca nicotina se transmite si prin laptele matern si dupa ce mi-am tinut prima"minune "in brate am stiut ca nu-i mai pot face niciodata un rau cu buna stiinta!)

[andra0076]

Felicirari pentu marea realizare...a te lasa de fumat. Cu primul copil (Ruxi) in ziua in care mi s-a confirmat ca voi fi mamica am renuntat de urgenta la tigari dar am reluat dupa ce am terminat cu alaptatul.
La aceasta sarcina nu mi-am mai facut probleme, deoarece am reusit in octombrie 2003 sa renunt definitiv la tigari; atat eu cat si sotul meu. Asa ca cu acest bb nu mai imi fac probleme. Din contra chiar nu ne place cand simtim fumul de tigara..mi se face rau instantaneu.
Asa ca le doresc succes tuturor mamicilor care trec prin greaua incercare a tutunului...si poate vor reusi, cu gandul la sanatatea bebicilor lor.[/code]

[suzana_vladoiu]

Bine ai venit Andra si felicitari fetelor pentru renuntarea la fumat! V-ati mai lungit viata cu cativa ani! Si nu numai a voastra, si a puilor vostri care fara sa vrea sunt fumatori pasivi!

[gabi-cta]

Felicitari, gravidutelor! Eu consider ca orice problema prin care treci (nu o ocolesti) te face mai puternic. Fumatul a fost si pt mine o provocare dar am reusit sa scap de el acum vreo opt ani. Nu a fost greu sa ma las, a fost greu sa nu ma apuc iar. Felicitari pt burtici!

[nina cosac]

Mamicilor vreau sa va spun la multi ani de ziua noastra .
Din pacate azi am primit cel mai urat cadou.Rezultatul echografiei spune ca bebicul meu nenascut s-a "oprit in evolutie". Plang...Ce pot sa fac?! O prietena mi-a spus:"Gandeste-te ca poate asa a vrut Dumnezeu"
Dumnezeu... de ce sa nu vrea sa se mai nasca un pui?!
Sunt foarte trista...Singurul lucru pentru care l-as ierta pe Dumnezeu pentru ca mi-a rapit inca o"minune"ar fi sa aflu ca l-a "luat "inainte sa i se intample ceva mult mai grav...
Medicul mi-a spus ca sarcina si-a oprit evolutia de 5 zile...Pe 3 martie...Oare ce-am facut eu atunci?! Sunt vinovata!? Cum sa-i Spun Evei ca mami nu-i mai aduce alt fratior?!
Imi pare rau fetelor ca va intristez. Am sa va urmaresc in continuare si va doresc numai bine.

[hanelore]

Draga Nina, m-a emotionat teribil mesajul tau. Gandeste-te ca poate e mai bine asa, decat sa ai probleme dupa sau in timpul sarcinii. Doctorii cred si sper ca stiu mai bine cauza si ca au luat o decizie buna.
Oricum ar fi doare. Iti doresc sa fi tare si sa nu iti pierzi speranta.

[anaconti]

Nina, sa stii ca plang si eu cu tine!...Nu am cuvinte sa-ti spun, stiu ca orice incurajare acum ti se pare in van...dar...trebuie sa fii puternica! Trebuie sa te ridici, sa strangi cioburile sufletului sfaramat si sa mergi mai departe! Ai acasa doi puiuti care depind de mamica lor!...
Gandeste-te ca poate organismul tau (sau D-zeu) au stiut mai bine! Asa a fost sa fie! Asa ceva nu se poate intelege, mintea si sufletul unei mame nu pot trece de durere, dar toate lucrurile se intampla cu un scop!...Si NU! NU ESTI TU VINOVATA! Asta nu ai voie sa crezi! Te rog mult!
Sunt alaturi de tine si daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, sunt aici!

[danaG]

Nina, cred ca nici un cuvant nu te poate alina in astfel de incercari ale vietii.... Ar fi totusi bine sa continui sa vorbesti cu noi..... as vrea sa fim alaturi de tine sa incercam sa-ti alinam sufletelul tau lovit...pupici...

[andrushca]

Nina, imi pare rau pentru suferintele tale...dar acum trebiue sa fii puternica pentur puiutii tai! Nu trebuie sa te gandesti ca ar fi vina ta! Poate ca asta a fost alegerea Celui de Sus!
Stiu ca e greu..si nu exista cuvinte pentru a-ti alina suferitna, dar eu iti doresc putere, sa mergi mai departe si sanatate, sa te poti bucura de cei 2 micuti de acasa!

[marie-rose]

Putere si curaj, Nina! M-am inscris pe forum de doar trei zile, pentru ca abia acum l-am descoperit. Azi, e ziua mea de nastere si am tinut inca de dimineata sa i-au legatura cu gravidutele. Am citit cu mult interes ultimele pagini de mesaje, care te-au avut ca protagonista si marturisesc cu mana pe inima ca vestea de ieri m-a facut sa izbucnesc in plans. Cuvintele sunt putine si neputincioase in fata unei asemenea decizii a sortii. Eu sunt de aceeasi parere cu tine, ca poate Dumnezeu a vrut sa se intample acum si nu mai tarziu, cand ar fi fost mult mai tarziu, sau poate tocmai pentru a nu te pune in situatia de a alege la un moment dat intre viata ta si a viitorului copil. Tu ai vocatie de mama! Se simte asta din fiecare cuvant. Dorindu-ti atat de mult Domnul se va indura poate si-ti va darui un picut mai tarziu bebelul sau fetita dorita. Sa nu uiti asta!
In orice caz mi-ai dat de gandit... Eu sunt in 33 saptamani si se pare ca e baietel. Nu am avut o seara si o noapte tocmai buna din cauza unor probleme, care in mod normal nu ar trebui sa ma afecteze, dar m-am agitat si am plans. Nu asa speram sa fie ziua de nastere, dar asta e. Sunt cu tot sufletul alaturi de tine. Maine merg si eu la control, la doctor. Numai bine iti doresc si tuturor gravidutelor si sper din toata inima sa mentii legatura cu noi