Depresia postpartum

[Marinela72]

Am avut o noapte obositoare si plina de temeri intr-adevar. Nu am mai udat de mult perna (ce lacrimi) si zborul ala...atat de nefiresc si real.
Ii simt lipsa sotului meu, as vrea atat de mult sa stea mai mult cu noi. Atunci cand vine mi se opresc atatea cuvinte in gat, refuza sa se rosteasca parca, le strig in gand si tac...Te iubesc mult, mi-e dor de tine si de zilele noastre nebune, mi-e dor sa cantam la chitara, mi-e dor sa-ti citesc poeziile, mi-e dor de noptile pe care le preschimbam in zi, mi-e dor de apartamentul nostru nemobilat dar atat de cald, mi-e dor de prietenii nostri care veneau si uitau sa mai plece, mi-e dor de...demult.

Nu cred ca o sa mai scriu, subiectul de la care am plecat era altul...si mi-e teama de mine si de gandurile mele uneori.

S-a trezit printesa! Buna dimineata si welcome de real world! E atat de altfel dar atat de frumoasa, viata; viata cum stii tu sa le aranjezi pe toate...Peste 20 de ani de ce oare imi va fi dor?

[micuta_stea]

Te rog sa mai scrii, imi place foarte mult.

[ilinca_mioara]

Si eu te rog....ma mangaie cuvintele tale...

[Marinela72]

Nu cred ca ma pot lasa de scris si mai ales de citit.
Ma simt singura uneori, aproape ca mi-am uitat prietenii. Nu mai am timp, nu mai am rabdare, inventez diverse motive...ce o fi cu mine? Ne vedem din ce in ce mai rar, aseara am primit niste reprosuri si m-am alarmat. De ce ma judecati? Mi-e greu sa mai fiu, apoi imi pare rau ca nu mai sunt. Ma refugiez in calculator, apoi ma intreb: Hei, asta nu e unul din simptomele "internet adiction". Cred ca sunt cate putin din toate: dependenta de internet, plictisita de rutina, alarmata de singuratate...Cea mai buna prietena mi-a spus sa nu ma izolez de ei, de restul gastii de altadata. Dar oare cum pot sa opresc asta?

Noapte buna prieteni, oriunde v-ati afla...

[cadbury]

Dar ei, prietenii, te mai cauta? Nu cred ca trebuie sa te simti vinovata, nici ei n-ar trebui sa-ti reproseze. Daca le e dor de tine, sa puna mana pe telefon si sa aranjeze o intalnire... Mi se pare copilaresc (si egoist) sa se supere cineva in conditiile in care ai si tu casa, responsabilitati, copil...
Cand ma simt singura si am nevoie sa stau de vorba cu cineva, imi sun o prietena si o chem pe la mine, la un ceai sau o cafea... Si apoi suntem amandoua remontate. Din pacate, prietenele mele vechi, din copilarie, au emigrat si acuma vorbim doar pe net. Iar cand vin in vizita, e o adevarata sarbatoare! Imi incarc bateriile pentru luni (ani) intregi...
Sunt sigura ca daca vrei cu adevarat, vei gasi tu o cale sa-ti reiei legaturile cu oamenii pe care-i iubesti, nu trebuie decat un pic de organizare eficienta a timpului, atata tot... Te-am pupat.

[ilinca_mioara]

E greu sa accepti prima oara o revedere cu prietenii..apoi totul decurge de la sine...
Si eu am avut o perioada de insingurare..datorita celor ce mi s-au intamplat de-a lungul sarcinii (referitoare la "tatic"...am povestit in jurnalul meu)...ajunsesem sa nu mai am chef nici macar sa raspund la telefon, dar'mite sa ies in oras!
Dar mi-am zis ca nu se merita..faptul ca sunt o femeie singura, insarcinata, nu este o "boala", este o realitate pe care mi-o asum..si culmea, prietenii ma cauta mai mutl acum decat inainte!
Asa ca am acceptat o data o iesire, am prins din nou gustul plimbarilor..iar acum ies si singura. Ma imbrac frumos, ma machiez, aranjez si ma plimb..ultima plimbare am avut-o in Mall, duminica..m-am simtit super bine.

Eu cred ca se poate..trebuie doar putina vointa...pupici!

[Marinela72]

Am plecat prin magazine...Ce greseala! Sa constat ca nu mai pot sa ma imbrac. Cum adica? Cu bani in buzunar si sa spui asa o ineptie? Nu ma mai regasesc in nici un stil, sunt undeva la mijloc intre blugii rupti in genunchi si sacoul clasic, sunt undeva intre un fir de par alb si cele doua riduri din coltul ochilor. Nu reuseam sa ma dumiresc...niciodata nu m-am mai intors cu portofelul plin cu bani inapoi acasa. E semn rau...
Saptamana trecuta i-am cumparat hainutze puiului meu de cateva milioane bune. Pentru mine sunt fie prea scumpe, fie prea extravagante, fie prea clasice si sobre. Constat: nu mai stiu sa ma imbrac! Nu-mi dati sfaturi...e inutil. Privesc o fusta si ma intreb: ce mi-o fi venit sa o cumpar? O impachetez si o pun pe raft: "zaci aici ca n-am sa te imbrac niciodata", spun cu ciuda si ii intorc spatele fara sa realizez ca vorbesc cu o carpa si ca ma razbun pe ea pentru...piticii mei din cap.

Am cumparat niste bere, vin, apa minerala, doi pui ce i-am bagat la cuptor si m-am pus pe dat telefoane. Si mi-au raspuns semn ca cei ce ti-au fost odata prieteni iti vor fi intodeauna. Chiar daca in viata ta, ca si a lor s-au schimbat si se vor mai schimba multe. Dar pana cand?

[cadbury]

Nu o spun ca sfat, dar eu mi-as fi luat haine sport, ador genul asta. Si n-as fi venit acasa cu plasa goala si banii necheltuiti, ador sa ii nimicesc (cand ii am ) pe te miri ce!
La mine problema e ca stilul dinainte nu mi se prea mai potriveste din cauza...schimbarii dimensiunilor... Dar tu arati super, iti sta bine cu orice! In locul tau...as fi mandra! (iarasi, nu o lua ca sfat...)

[ilinca_mioara]

La mine vorba aia "bani sa am, ca in rest ma descurc!!!".
Eu sunt adepta stilului clasic-elegant...nu mi-as face probleme in ceea ce priveste hainele. Nu-mi prea cumpar haine de-a gata..am o buna prietena croitoreasa, imi fac toate costumele si toaletele la ea...
Bineinteles, problema de-acum e "banii"..si, eventual, masurile pe care le voi avea dupa nastere .
Sper totusi sa-mi revin....
E o zi ploioasa de toamna....e tare urat afara, dar nu voi lasa asta sa ma deprime..azi merg la BABY EXPO!!!!!

[Marinela72]

Am permis de conducere de 11 ani. Nimic neobisnuit cred. Ceea ce e neobisnuit la mine este ca nu imi place sa conduc desi am atata nevoie. Am bagat milioane in taxi-uri, am mirosit in tramvai miasme ce nu credeam ca exista si cu toate astea nimic nu ma poate face sa ma urc la volan. Nimic! As vrea sa nu mai scriu atatea despre mine aici, apoi ma gandesc ca trebuie sa ma fac de ras. Singura. Poate ma vindec, poate voi reusi sa ma uit in oglinda si sa spun: Hello! Trezeste-te si traieste asa cum trebuie, femeie! Nu e nimeni nevoit sa citeasca asta, sunt atatea femei frumoase, puternice, adevarate prin zona incat ma intreb: eu ce caut aici, nu cumva am gresit strada?