Buna!
Am tot stat si m-am gandit daca sa va mai scriu sau nu la acest subiect...pentru ca ultimele evenimente nu sunt chiar imbucuratoare...Pana la urma mi-am zis ca e cinstit sa am curajul sa va marturisesc si infrangerile mele, nu doar victoriile...
Discutia a fost OK, dar concluzia a fost ca un copil e o responsabilitate prea mare si ca in cazul asta n-ar mai pleca din tara...Iar tonul pe care a zis-o mi-a confirmat ideea ca s-ar simti inselat, tradat, dezamagit...
Suntem intr-un cerc vicios; stiu si simt ca ar face si ar accepta orice ca sa ma faca fericita, dar acelasi lucru e valabil si pentru mine...Adevarul dureros e ca in acest moment avem prioritati diferite, dorinte diferite si ma doare ca nu gasesc o solutie care sa ne faca pe amandoi fericiti...Pentru ca implinirea dorintei unuia dintre noi inseamna renuntarea celuilalt. Cum sa fac sa evit ca din aceasta situatie unul sa iasa "invingator" si celalalt "invins"?


...Un gest frumos si sa fie intr-un ceas bun, dar, fetelor, ma simt tare stinghera pe aici!...Chiar nu e nici o graviduta (muuuult mai graviduta decat mine
) care sa mai deschida un "jurnal" aici?...
...
...Noroc ca sunt perseverenta...
!
sau...luna viitoare?... 