Multumesc din suflet
mela81...
Despre lasitatea celui care ii este "tata" puiului meu, nu prea am ce spune...ma asteptam, desi undeva, adanc in sufletul meu speram sa nu fie atat de las si sa fie in stare sa dea ochii cu mine.
E "tatal" ei, indiferent de ce crede el, si nu m-a vazut nici macar o data cu burtica, nici macar o secunda nu mi-a simtit puiul zbenguindu-se in burtica mea...nu pot intelege ce e in mintea si in sufletul lui...Putea spune ca are "indoieli" la inceput, cand am aflat ca sunt insarcinata..dar, nu..s-a bucurat, ne-am facut planuri pentru ce-i vom lua puiului nostru...apoi s-a spulberat totul....macar de-ar fi ramas asa..dar, nu! A simtit nevoia sa ma jigneasca, pentru ca eu asa m-am simtit, jignita!
Dar va veni momentul in care ii va parea rau...intr-un fel sau altul, la un moment dat, isi va privi copilul in ochi si atunci il voi intreba, daca mai are acele "indoieli". As vrea sa-i vad fatza atunci....apoi ii voi intoarce spatele eu, pentru ca el intr-adevar nu ne merita..nu merita nimic!
Am trecut insa de acel moment..acum sunt bine...pentru ca Dumnezeu mi-a dat acest DAR si stiu ca meritam asta!
Si voi face tot ce-mi sta in puteri pentru a avea grija de puiul meu, caci ea e marea bucurie e vietii mele!
Pupici!