Regrete

[Amalia]

Hm, regrete cred ca are oricine . Cel mai mare regret al meu este ca n-am reusit sa urmez calea pentru care m-am pregatit atat...respectiv medicina (povestea este lunga si nu-si are rostul). Acum sunt economista, nu pot spune ca ce fac nu o fac cu placere, dar nu este ceea ce am visat .
Un alt mare regret este acela ca nu reusesc sa ma schimb eu ca persoana si pun la suflet toata bazaconiile peste care altii trec fara macar sa le remarce. Acest defect ma face sa stau incordata de multe ori la servici. .
Si nu in ultimul rand (de fapt e primul regret) regret din suflet ca n-m mai am pe mama langa mine...si chiar daca au trecut deja 7 ani si jumatate de cand s-a dus, pe an ce trece simt mai acut lipsa mainii ei calde si a vocii blande.
....
oare de ce am impresia ca eu am pana acum cele mai multe sau mai mari regrete?

[doinaden]

Nu este asa Amalia , cu toate avem regrete.Dar viata merge inainte si traim prin copii nostrii. Hai ca vb ca o baba

[just_vyo]

Ce regrete am ??Hmm destul de multe...In primul rand regret ca nu am avut posibilitatea sa ma fac stewardeza,apoi ca nu mi-am terminat studiile,ca nu imi cunosc tatal natural decat din poze....defapt ca nu am avut curajul sa ma duc sa vorbesc cu el pana acum...mai mult simt ca il urasc ...sincer nu mai stiu ce simt sau daca simt ceva ptr tatal meu natural...sunt curioasa intreadevar ce fel de om este,cum arata,etc.In schimb imi iubesc tatal actual care m-a crescut de la 4 ani,si ma iubeste mai mult ca pe orice.Ce regrete mai am?Regret ca m-am lasat de handball ,si regret ca nu am citit atat de mult pe cat mi-as fi dorit.Gata las si pe altcineva sa continue lista!

[tina1]

amalia, avem cu totii regrete mai mari sau mai mici. nu stiu de ce, dar am credinta ca regretele nu se pot masura prea tare, asa cum nici iubirea sau admiratia sau stiu eu ce alt sentiment nu se supun unor cunatificari, oricit de mult am incerca sa le aranjam in topuri personale...
intimplarea - nefericita- face ca si eu sa am acelasi regret profund: ca tata nu mai e linga mine, ca nu m-am bucurat linga el de micile mele reusite profesionale si de marea mea izbinda personala: sotul si copiii mei dragi; regret pina si faptul ca nu am apucat sa fumez o tigara cu el la o cafea (obiceiuri care lui tare ii faceau placere si pe care le-am mostenit cu "constiinciozitate" mai tirziu)... dar el ma insoteste in inima mea pas cu pas.
ar mai fi citeva regrete, pe unele le-ati enumerat si voi: ca nu am facut facultatea dorita - regie de film, ca am o slujba care nu prea ma motiveaza din nici un punct de vedere (problema pe care trebuie sa o rezolv cumva), ca nu cistig niciodata la loto, ca nu prea am posibilitatea sa calatoresc, ca lucrurile merg cam prost in tara asta, ca inca ninge desi 1 martie ar fi trebuit sa ne aduca primavara...
am gasi cite ceva de regretat in fiecare zi din viata noastra, probabil, dar care ar fi rostul, cind avem si atit de multe lucruri de care sa ne bucuram!

[doinaden]

Intradevar Tina , trebuie sa ne bucuram de ce avem, regretele le purtam cu noi in suflet, dar ceea ce avem acum e viitorul.

[Feliciune]

Regret ca am renuntat la un copil, regret ca am renuntat la un barbat pentru un altul, regret ca timpul trece prea repede, ca nu mai am 20 de ani si mintea de acum.

[viopogaceanu]

am vandut-o, au trecut anii, nu mai pot sa fiu ca sunt prea batrana. Am depus 82 de cv-uri, la care nu am primit un raspuns. Sa nu mint, intr-un loc am fost intrebata daca mi-am mai lecturat certificatul de nastere in ultima vreme. regret ca nu mai are nimeni nevoie de oameni care mai pot face ceva...ca nu are nimeni nevoie de experienta tehnica acumulata int-o viata... ca nu exista un stalp al infamiei (in fiecare oras) unde sa mearga voluntar toti cei care au avut neobrazarea sa treaca de varsta de 35 ani... de fapt toate regretele sunt ca un sut in... asa se face fiecare pas inainte.

[Moni-Dana]

[intr-un loc am fost intrebata daca mi-am mai lecturat certificatul de nastere in ultima vreme.

Ce nesimtiti si porci !

[viopogaceanu]

Da , si eu am raspuns ca-l citesc in fiecare seara pentru ca ma lasa memoria. Eu ca ei am fost.. ei ca mine vor ajunge... Vor avea destul humor ca sa reziste???????

[Moni-Dana]

Nu prea cred!