by oanadd » Tue Sep 12, 2006 11:37 pm
acum, lasand gluma la o parte, tata a fost un tata de weekend. sau nici macar atat. poate chiar mai putin. a lucrat pana la epuizare ca sa asigure un trai mai bun, pe de-o parte, si pentru ca pasiunea meseriei era dincolo de necesitatea de a fi cu copii lui. mama ne-a crescut intr-o maniera absolut eronata. cand el era acasa, duminica, sau poate cateva zile legate in concediu, ne spunea sa nu facem galagie, ca e tata acasa si e obosit. doarme. in loc sa ma duc peste el si sa-l trag de falci, sa-l gadil si sa ne jucam impreuna eram obligata sa stau cuminte in cana pea asteptand sa se trezeasca el si cand se trezea ne dadea afara, la joaca, ca sa nu-l deranjam. a crescut si nu am avut niciodata ce sa discut cu tatal meu, pana tarziu. cand ne-am descoperit a fost prea tarziu. inevitabilul a batut la usa noatra si ce am regasit la 26 de ani, pierdut in copilarie, mi-a fost luat de soarta. tatal meu nu si-i cunoscut niciodata copii. nu a stiut cine sunt prietenii lor, nu a stiut ce aptitudini au. nu a stiut ce dorinte neimplinite sau iubiri au avut copii lui. printr-o coincidenta de-a dreptul hazlie noi suntem nascute in zile de 2. eu pe 12, sora mea cea mare pe 2 iar cea mijlocie pe 22. asa stia cand este ziua noastra. nu vreau sa ajunga si bria asa. vreau sa isi cunoasca tatal cu bune si rele, asa cum cred ca este necesar ca parintele sa-si cunoasca copilul pentru tot ce este el. obraznic si razgaiat, fara rezultate la scoala sau un copil de exceptie, un pic mozart, el trebuie sa-si imparta viata in totalitate cu parintii lui, in mod egal, pentru ca este suma calitatilor si defectelor lor. amandoi trebuie sa-i raspunda, oricare ar fi intrebarea copilasului. va fi numai alegerea lui, pe care dintre cei doi va intreba.
oanad
