by li05 » Thu Mar 03, 2005 1:00 pm
Dana, daca iti ridica cumva moralul, legat de serviciu, am patit si eu o faza asemanatoare cu tine, la fostul job. Era ultima mea zi de serviciu acolo, si predam traducerea unei carti. Sefa (sau mai bune zis fosta sefa directa, ca intre timp fusesem avansata si eram colege), care timp de vreo 4 luni nu discuta cu mine decat discutii strict de serviciu pentru ca nu i se ceruse parerea cand am fost numita pe o functie cu acelasi nivel ierarhic cu ea, ia traducerea, o rasfoieste si se gaseste cu observatiile. Desi pe parcurs, pana sa ajung la finalul cartii, mai avusesem 2 discutii pe marginea cartii (ea era cea care in firma se ocupa de preluarea traducerilor spre publicare), si era OK, imi spune in ultima zi (nu mai zic pe ce ton) ca trebuia scris totul la pers. 2 singular (cu "tu"), nu cu dvs. Ca o alta colega ce traducea o carte din aceeasi colectie asa a tradus. Adica eu ma apucasem prima de treaba, dar trebuia sa ma dau dupa cealalta (de ce? pentru ca aia o flata toata ziua, singura persoana de altfel care facea asta, ca sefa nu era nici casatorita la 48 ani, era o frustrata...). M-am enervat si eu si i-am prezentat situatia sefului nostru, care a fost de acord cu mine! Asa ca, daca vroia sa mai fac eu totul pana plecam, a trebuit sa se mai gandeasca... M-am simtit foarte prost si am plecat de acolo cu un gust amar din cauza acestei persoane care mi-a tocit nervii atat cat mi-a fost sefa de nu mai rezistam...
Dar... iata ca s-a intors roata, si acum, la locul actual de munca, am o super-sefa, cand e de gasca, e de gasca, cand e de munca stam pana noaptea, e OM, in primul rand, e afectuoasa, dar te si "taxeaza" (prin vorbe) cand calci in strachini.... Credeam ca asa ceva nu exista! Credeti-ma, e ditamai directorul, dar de o modestie.... pe masura!