Intampinarea Domnului
Sarbatoarea Intampinarii Domnului, la 2 februarie, ne aminteste aducerea la Templu a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfanta Fecioara Maria, la 40 de zile de la Nastere, spre a fi inchinat Domnului.
Potrivit prescriptiilor Legii iudaice, cele 40 de zile reprezentau zilele de curatire a celei care nascuse,(CHIAR CA E OBICEI DE CAND LUMEA!!!!!! DE CE TREBUIE SA FACM NOI CE PREVEDEA LEGEA IUDAICA???????????????????? ) dupa care tot primul nou-nascut de parte barbateasca trebuia sa fie inchinat Domnului.
La Templu, Pruncul Iisus este intampinat de dreptul Simeon si de sfanta proorocita Ana. Simeon intampina pe Mantuitorul, aratand lumii pe Cel ce a venit sa deschida o noua cale, calea desavarsirii, a indumnezeirii. Luandu-L in brate, el rosteste: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel." In acest Prunc pe care il tinea in brate, el vedea mantuirea intregii omeniri, a tuturor popoarelor.
Prin aceasta aducere la Templu, omenirea capata un alt sens, porneste pe un alt drum, intrucat Maica Domnului aduce prin Hristos, care reprezinta toata natura umana, intreaga omenire in fata lui Dumnezeu. Intampinarea si primirea lui Hristos ca Mantuitor de catre fiecare crestin inseamna eliberarea din moarte spre viata cea vesnica.
Sarbatoarea, celebrata la 40 de zile dupa Nasterea Domnului, mai este numita in popor si Stretenia. Vechimea ei nu este asa de mare ca a celorlalte praznice imparatesti. Prima mentiune documentara despre existenta acesteia este cea din memorialul de calatorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea in Ierusalim in anii 382-384, numind-o Quadragesimae de Epiphania. Intrucat pe atunci la Ierusalim Nasterea lui Hristos se serba la 6 ianuarie odata cu Botezul, Intampinarea Domnului era sarbatorita la 14 februarie (la 40 de zile).
Marturiile despre existenta sarbatorii se inmultesc spre sfarsitul secolului al V-lea. Sever al Antiohiei (512-518 d.Hr.) spunea ca Intampinarea Domnului fusese de curand introdusa la Ierusalim si ca inca era necunoscuta la Antiohia, unde a fost introdusa la 526. Generalizarea ei s-a facut in secolul al VI-lea, incepand din 534, cand imparatul Iustinian a decretat sarbatorirea ei cu mare solemnitate, la 2 februarie. La Roma a fost introdusa de Papa Ghelasiu in anul 494, pentru a inlocui vechea sarbatoare pagana a Lupercaliilor, de la inceputul lunii februarie, cand aveau loc procesiuni in onoarea zeului Pan, supranumit si Lupercus (ucigatorul lupilor). Totodata, exista si sarbatoarea fecunditatii si a lui Februs, alt nume dat de romani zeului Saturn. In acest fel, erau inlocuite conceptiile si practicile pagane cu aceea a curatirii Sfintei Fecioare, pastrandu-se si facliile traditionale. De aceea, in Apus aceasta sarbatoare se mai numeste si Sarbatoarea Luminilor. Astazi, la romano-catolici pe primul ei plan se afla Fecioara Maria, pe cand la ortodocsi accentul se pune pe Isus.
Dintre crestinii rasariteni, numai armenii sarbatoresc pana astazi Intampinarea Domnului la vechea data, adica la 14 februarie. Sarbatoarea este respectata si de Protestanti, indeosebi de Luterani. ROMPRES



- eu tot ca mine fac. Lizu are dreptate, eu fac ce simt si nu las pe nimeni sa imi spuna cum sa-mi cresc copilul. Nasc in 2 saptamini si abia astept sa se incalzeasca sa-l scot la plimbare. Singura chestie e ca daca, Doamne fereste, ii va aparea lui bebe vreo bubita, sau mai stiu eu ce, din orice motiv, mi se va spune: TI-AM ZIS EU!!! Sint lucruri pe care nu am cum sa le iau in seama, nu am nici cum, nici de ce sa stau in casa 40 de zile doar ca asa spun nite babe scrintite!