Experienta nasterii

[lili_ang]

Andrushca, parerea mea e ca tine mult si de tine sa fie asa! Chiar daca personalul medical nu e chiar asa cum ti-ai dori, nu trebuie sa ii bagi in seama (in cel mai propriu sens al cuvantului!) decat in ceea ce priveste sfaturile medicale! Eu ti-am zis cum gandeam: sunt aici sa fac o treaba, sa-mi aduc copilul pe lume! Asa ca poate sa vina si Godzilla la mine in rezerva sa ma enerveze, nu o sa reuseasca! Mai sunt asa putine ore pana imi vad puiul incat absolut nimic nu ma poate atinge! Decat aceea fericire imensa...
Sa dea Dumnezeu sa ai parte de o experienta frumoasa!! Noi stii ca vom fi alaturi de tine si iti vom tine pumnii!
Si cum are bunica o vorba: Lovi-te-ar norocul si fericirea! (sper ca am scris corect )

[doinaden]

Andruscha, fiecare din noi are cate ceva vesel de povestit despre nastere, asa ca te asteptam si pe tine cu zambetul pe buze.

[andrushca]

Si cum eu ador umorul si cred ca o viata fara umor, autoironii si surasuri este una searbada...dupa ce ma voi intoarce din spital sper sa va povestesc atatea chestii haioase si pozitive...incat sa radeti cu lacrimi !!
Oricum, intru in 30 de saptamani, deci mai am 10 saptamani de "antrenament"! [dual]

[cristina_gl]

Si pentru mine nasterea a fost o experienta frumoasa, pozitiva. Ba chiar mi-a dat o asa incredere in mine, m-am simtit foarte puternica pentru ca am reusit sa sfidez niste limite cu zambetul pe buze.
Sa va spun cum a fost. In seara aceea, pe la ora 19 am reusit sa intru la ecograf (dupa ce am stat la coada vreo ora si ceva si dupa ce noi, gravidutele, faceam cu randul pe scaun, ca altele erau prea... nu zic cum ca sa ne dea locul, in fine...). Dupa ceea ce se petrecea la acea ora in burtica mea, ar fi trebuit sa mai treaca intre 5 si 7 zile pana sa nasc, asa mi-a zis dr. Colul era inchis, bebe nici un semn ca ar vrea afara. Asa ca am plecat acasa, am mers ceva pe jos ca sa ma relaxez putin si m-am asezat comod in pat cu telecomanda in mana. Chiar se parea ca va fi un film interesant. Nici o durere, desi de la 5 luni am tot avut contractii dureroase. Si imi era un somn! Cum stateam eu asa, relaxata, m-am intors (cu greeeu) de pe o parte pe alta si... poc! Am simtit si auzit efectiv un pocnet surd in partea de jos a abdomenului. Ce sa fie? Miscare de-a lui bebe nu era, ca de-acuma stiam cum sunt. Mi-am pus intrebarea daca nu cumva mi s-a rupt apa, insa nu-mi venea sa cred, tot imi spuneam ca mai am cel putin 5 zile! M-am ridicat din pat, nici o scurgere! Si sotul meu zicea ca n-are cum, doar mai sunt 5 zile! Totusi, din precautie, am facut un dus (oricum voiam sa merg pana la spital, sa stiu sigur) si ma tot uitam dupa dop, dar nimic! Doar in momentul in care mi-am sunat doctorita am simtit siroaie pe picioare.
Ei bine, inainte de a pleca de acasa, marea mea preocupare a fost sa bag catelul in casa, nu stiam cat o sa dureze, sa nu inghete afara saracul! Am ajuns la spital in jurul orei 21,30 cu dilatatie 2 si ceva dureri. Eram pusa rau pe glume, de nici nu ma recunosteam. Nu stiu de unde am avut atata putere, credeam ca voi fi moarta de frica cand va veni momentul.
Travaliul a durat pana la ora 12,15 cand l-am nascut pe Cezar. Dintr-un anumit punct de vedere am fost norocoasa cu asa travaliu scurt la prima nastere, insa contractiile au fost extrem de dese si de puternice pentru a se putea dilata colul complet in doar 3 ore. Stiu ca aveam chef de vorba si eram iritata deoarece nu prea aveam pauza intre contractii, sa mai pot sta la taclale cu asistentele. Norocul meu ca la maternitate am gasit o echipa super. Doctorita a venit si ea pe la 10,30, am ras (atat cat am putut rade), am mai si tipat un pic in ultima faza, dar la final totul a fost ok. Dimineata, cand au venit sa ma duca in salon, am mers singura, n-am ametit, nu m-a tinut nimeni, iar epiziotomia s-a vindecat intr-o saptamana fara probleme. Asa ca se poate si ma bucur ca am avut norocul sa intalnesc oameni fara de care nasterea mi s-ar fi parut mult mai grea.

[andrushca]

Felicitari, Cristina_Gl! Ai trecut prin aceasta experienta cu putere!

[andrushca]

Uite ca a venit si randul meu sa imi povestesc experienta nasterii....
E ciudat..acum ma "inscriu in alta categorie" cea a mamicilor...simt ceva special si asta are legatura directa cu noua mea postura...
Nasterea puiului meu s-a produs prin cezariana...in ziua de 25 aprilie, la o zi dupa aniversarea a 6 ani de la casatorie...
Am fost internata la Caritas si am fost operata de un doctor de exceptie, dr. Stefan. Acesta a fost doctorul nr. 5, cred..din pacate experienta mea de-a lungul sarcinii cu partea medicala nu a decurs asa cum mi-am dorit...
Ei bine, am ajuns la spital in jurul orei 14. Nu stiu cam cat a durat toata operatia cezariana, cert e ca m-am trezit din anestezie in jurul orei 19 si am fost "adormita" pe la ora 16...Operatia a decurs foarte bine, dar durerile ulterioare nu le voi uita prea repede. Dupa o noapte petrecuta la Terapie Intensiva am fost transferata intr-un salon destul de murdar si apoi am avut "sansa" sa platesc sa pot sta intr-un salon privat (camera de hotal, nu alta)...Pe bebita, totusi, nu l-am avut langa mine...
Am fost internata 5 zile si am plecat acasa cu o infectie urinara de toata frumusetea, fara lactatie si cu dureri puternice...
Am luat antibiotice, fapt care ma determinat sa nu imi alaptez puiul...bineinteles ca am inceput sa ma mulg pentru a-mi stimula lactatia..dar nu a fost chip sa iasa ceva....
Am fost dezamagita de personalul din spital, intrucat nu am reusit sa aflu nimic despre primele ingrijiri pe care trebuie sa le acord bebelusului acasa, despre cum il pot alapta, cum il pot spala..Ca sa imi pot vedea copilul (precum am spus, nu avea voie sa fie cu mine in salon) trebuia sa dau "cuvioasa spaga" tuturor asistentelor si infirmierelor care se invarteau prin camera in care stateau copii...aceeasi spagutza trebuia data celor care faceau toaleta lauzelor operate, celor care imi mai bagau un algocalmin in perfuzie...celor care, in momentul in care celelalte mamici se duceau la alaptat imi aduceau si mie biberonul pentru micut, in fine, cam toata lumea care avea un halat alb prin zona astepta spaga....
Asa s-au dus muuulte milioane...dar fiind pentru binele puiului meu, le-am dat! Coooolmea e ca, in momentul externarii, cand am intrebat o asistenta daca este nevoie de o adeveritza de salariat, mi-a raspus ca nasterea este gratuita!!
In fine experienta nasterii mele nu a fost traumatizanta, asa cum am citit despre alte mamici, pe care le felicit ca au reusit sa treaca peste acele suferinte! A fost pur si simplu o experienta...dar miracolul de a aduce pe lume copilul este cel care m-a motiva sa vad ceea ce e imporant: Luca Ioan!!

[gabi-cta]

Andrushca, sanatate multa! Ce a fost, a fost! Micul Luca-Ioan!

[ariannna]

In sfarsit am citit povestea ta,Andrusca Are dreptate gabi,ce-a fost ,a fost!
De acum ,te asteapta inca ,multe momente speciale....multe,multe

[Plesu Verona]

Am tot vrut sa scriu si eu macar cateva cuvinte desprea nasterea ingerasului meu, dar uite ca timpul trece asa repede...
La noi dpn era 3 mai, dar George a vrut sa vina pe 29.04.2005, vineri inainte de Paste. Cu o zi in urma am fost la niste prieteni in Brasov (la 30 km) si am ajus acasa pe la ora 23. Acolo bineinteles ca am discutat si despre cand voi naste, iar eu eram aproape sigura ca momentul se va lasa cat de cat asteptat pentru ca ma simteam prea bine ca sa nasc in curand. Ma gandeam ca nu prea sunt normala, data nasterii batea vertiginos la usa iar eu nu aveam si nu am avut nici o clipa emotii iar bagajul pentru spital nu era facut. Toata sarcina m-am simtit bine nu am avut absolut nici o problema. Am fost foarte constincioasa la consultatii in fiecare luna, iar in ultima luna de 2 ori. Ultima data ginecologul mi-a spus ca nu crede ca va mai dura mai mult de o saptamana, dar parerea mea a fost ca probabil se insala, ma simteam mult prea bine.
In ziua in care am nascut pe la ora 11 vorbeam cu sotul meu pe net si i-am spus printre altele ca ma simt mai ciudat, parca imi tot vin si pleaca mici dar foarte mici dureri. El s-a cam ambalat, bineneteles ca imediat s-a gandit ca poate nasc. Noroc ca avea zi scurta si le-a dat drumul mai repede de la servici. Pe la 11.30 a venit val-vartej acasa, a sunat-o pe colega lui de servici (viitoarea nasa a copilului) sa o intrebe daca n-ar trebui sa mergem la spital. Eu nu prea vroiam nicicum sa ma duc de frica sa nu stau pe acolo prea mult si inutil, dar nasa m-a convins spunandu-mi ca mergem la un consult si ne intoarcem acasa daca e cazul. Pentru ca ea asa a facut, a venit acasa si a nascut dupa 2 zile, dar sa ne ducem ca sa ne convingem ca totul e ok. Asa ca pe la ora 12 eram la spital dar fara bagajul in care incepusem sa pun cate ceva in ziua respectiva. Intre timp durerile acelea foarte slabe parca incepusera sa fie ceva mai evidente si in afara de asta incepusem sa pierd si ceva lichid amfiotic dar foarte putin. Medicul meu tocmai se pregatea sa iasa din tura, iar dupa ce m-a consultat a spus fara prea mare convigere ca trebuie sa raman pentru ca sunt in faza de inceput de tot a travaliului. Dar m-a asigurat ca inainte de ora 18-19 nu o sa nasc. Mi-a mai spus ca se duce la Brasov la cumparaturi si s-ar putea sa treaca mai tarziu. Asa ca am ramas sa ma internez, pentru ca incepusem sa cred si eu ca se apropie momentul desi nu-mi venea sa cred. Am avut la dispozitie 9 luni de sarcina, dar parca tot m-a luat prin surprindere. L-am trimis acasa pe Alin spunandu-i ca inainte de ora 19 sa nu vina ca vine degeaba. Dar ingerasul meu mi-a facut o surpriza extraordinara venind pe lume la ora 15.20 fara nici un fel de problema. A trebuit sa imping de trei ori, iar a treia l-am simtit cum a venit pe lume alunecand din burta mea. Si moasa cu care am nascut a spus ca am avut o nastere usoara. Bineinteles ca l-am sunat pe sotul meu aproape imediat ce am coborat de pe masa de nastere, el si cu inca cativa prieteni au fost acolo fara sa stea pe ganduri, asa ca puiul nostru are si poze le cateva zeci de minute dupa nastere.
Altceva ce sa va spun? A fost foarte frumos, o experienta cu totul si cu totul deosebita, unica, care ne-a umplut inima de multa bucurie. Imi pare bine ca nu am ascultat de sfaturile nimanui si nu am optat pentru cezariana. Medicul nu mi-a recomandat asa ceva, in schimb cateva cunostinte mi-au spus ca n-are nici un rost sa ma chinui degeaba. Dar uite ca a avut rost, sunt foarte fericita ca am trecut si prin experienta aceasta.
Celor care urmeaza sa nasteti va doresc multa sanatate, curaj si nastere cat se poate de usoara.

[MIRI2005]

Sa cresti mare, George!!! Sa fii sanatos, cuminte, mancacios si s-o faci mandra pe mama de tine!
Sa-ti traiasca, Verona