daca nu sunt o mama buna?

[teisy]

ma intreb in fiecare zi: "daca nu sunt o mama buna, daca nu stiu s-a educ pe fiica mea?" Cred ca asta li se intimpla multor parinti, numai ca eu am facut o obsesie din asta. Traiesc in Spania si aici educatia e o chestie de optiune, vreau sa spun ca, iun multe cazuri, e inexistenta. Copiii actioneaza si se comporta ca niste mici salbatici dictatori. Sunt foarte speriata sa nu fiu prea permisiva sau prea tiranica. Fetita mea, Milena, are un anisor si e foarte cuminte, doar ca se mai intimpla sa fiu atit de obosita si nervoasa ca simt ca mor. In cazul asta incep sa ma simt vinovata. Ar trebui sa am mai multa rabdare, sa inventez jocuri si cintecele, stiti, idilica imagine din filmele americane cu familia perfecta.

[trompi]

[azura]

Teisy,gandeste-te ca esti om inainte de orice...nu zeu! e firesc sa fii obosita,si uneori sa nu fii asa cum ti-ai dori,insa faptul ca iti pui problema...spune foarte multe...eu zic asa mergi pe instinct in primul rand si apoi pe informatie,nu conteaza prea tare cum cresc alti copii din jurul tau si ce educatie primesc...spor si incredere multa!

[cristina_gl]

Bine ai venit, Teisy!
Asa cum ai spus, orice parinte responsabil isi pune intrebarea daca procedeaza bine sau nu. Tind sa cred ca parintii care considera din oficiu ca regulile si metodele lor sunt cele mai bune, nu se gandesc la ceea ce spui tu, nu se intreaba daca si unde gresesc.
Nu trebuie sa faci o obsesie din aceste framantari. Ideal ar fi sa putem pastra o linie de mijloc; nici tirania si nici permisivitatea exagerata nu conduc la efecte prea grozave in dezvoltarea personalitatii. Niste limite, niste regului, trebuie sa existe, dar sa oferim copiilor si posibilitatea sa fie autonomi.
Sincer, ma indoiesc ca in Spania e chiar o chestiune de optiune educatia, poate ai intalnit tu mai multi copii foarte agitati, obraznici, cocolositi, eu stiu? Oricum, evita sa-ti compari fetita cu ei. Daca tu simti ca e bine sa impui niste reguli, atunci fa-o, mai tarziu va fi mult mai greu, asa cum singura ai constatat.
Si... iti doresc sa te simti bine pe acest forum! Noi suntem aici.

[mihacost]

Teisy, nu cred ca exista o mama care sa nu isi puna intrebari asupra educatiei copilului. Parerea mea este ca daca iti simti fetita fericita, este apropiata de tine si te rasplateste cu zambete este ok. Cat despre oboseala si nervi......cine nu are? Dar trebuie sa fim in forma pentru comorile noastre. Va pupam dulce si bine ati venit pe forum. O sa citesti multe pe aici.

[bebeca]

Ufff... nervii, oboseala si stresul! Un trio cumplit!
Aseara eram obosita si nervoasa (nu conteaza motivul) si asta s-a rasfrant asupra fetei mele. O tineam de manuta, ea s-a tras si eu nu am fost suficient de atenta pentru a reactiona rapid: a cazut si a dat cu capul de pragul usii!!!!!! Si acuma cand scriu imi curg lacrimi cand mi-o amintesc cat s-a speriat si a plans ! Are cucui....primul din viata ei
Si asta nu pentru ca nu as fi o mama buna, ci pentru ca nervii si stresul isi spun cuvantul in anumite momente si nu te mai poti concentra la lucrurile importante!!!
Asta ar trebui sa ne ingrijoreze si sa ne dea de gandit....

[miha27]

Eu zic ca fiecare ditre noi ne-am pus asemenea intrebari inca din perioada de cand eram gravide.Cel putin asa am fost eu.Nu credeam ca o sa-l pot hrani ca "daca nu am lapte suficient",nu o sa-i pot face baie ca:"daca imi aluneca din miini"etc.Cred ca toate vin de la sine si numai iubirea pt puiutii nostrii ne face sa fim tari si sa luam deciziile crecte.Si daca fetita e cuminte cred ca iti provoci singurica stresul ,absolut degeaba.Asa ca hai sa vedem partea frumoasa a lucrurilor.Fetita este FRUMOASA,CUMINTE,deci pana acum te-ai descurcat ok.Cat despre filmele americane..........

[lori4nicu]

M-am confruntat si eu destul de des cu aceasta intrebare, ba chiar in primele luni de viata ale lui Edi plangeam foarte mult ba ca se irita la fundulet, ba ca avea colici...si simteam ca totul este din vina mea...Acum cel mai recent mi-am pus intrebarea asta luni, cand eram cu copiii la piata si intr-o clipa de neatentie nu l-am mai vazut pe Edi Am inceput sa-l strig, sa caut, sa intreb lumea, nimic.Am facut de doua ori ocolul pietei, cu carutul dupa mine ca nu stiam unde sa o las pe Andra si... nimic.Va dati seama prin ce am trecut timp de 10 minute.Apoi apare o doamna cu el de mana...il gasise prin bazar, eu in cautam la legume-fructe ca acolo fusesem.El era ft vesel si linistit, nu avea nici o treaba.Deci...sunt o mama buna???
Cred ca intrebarile pe care ni le punem desprea faptul de a fi sau nu o mama buna vin din preocuparea noastra de a da tot ce e mai bun pentru ei, dar nu trebuie sa lasam asta sa ne impiedice sa ne bucuram de ei.

[caplan_daniela]

bine ai venit printre noi in primul rand esti mama ...si daca intradevar copilul merita ...nu ai de ce sa te simti vinovata...important e sa nu dai innapoi (chiar daca iti pare rau)copilul nu trebuie sa stie asta pt ca iti prinde slabiciunea si nu mai reactioneaza lacerturi

[trompi]