merci de urare, suzana! sper sa depasesc cit de curind statutul de membru nou, dar nu stiu cit o sa ma ajute timpul asta, bata-l vina!
cu un copil de 2 ani jumatate si un bebe de 5 luni, e greu sa ma "forumez" pe cit mi-ar placea...
dar nu ma pling, viata e o minunatie linga copii.
cit despre problema in "cestiune" as mai adauga ceva. cind nu aveam copii, tindeam sa fiu destul de critica atunci cind prietena mea se plingea ca baietelul ei nu vrea sa doarma in ruptul capului singur. ma gindeam ca au gresit parintii de la bun inceput, ca nu e normal sa-l culce linga ei, ca atit parintii, cit si cel mic au nevoie de intimitate, de spatiul lor...
cu mihai am reusit in prima faza sa-mi respect "principiul" ( el era oricum obisnuit sa doarma singur, noi l-am luat dintr-un centru de plasament, ma rog, e o poveste lunga si complicata...) acum doarme in patul mare si, de multe ori imi doresc eu sa ma cuibaresc linga el, sa-i spun cite o poveste sau pur si simplu sa-i aud respiratia...
inca mai cred ca fiecare copil trebuie sa dorma in patutul lui. si pe iris am reusit sa o conving, cel putin pina acum. dar nu trebuie sa fim absurzi. fiecare relatie parinte-copil e unica si isi are regulile proprii. iar pentru linistea copilului tau faci cam orice...
va mai spun eu cine cu cine doarme acusica, cind ii vor creste dintii lui iris...
p.s. ma lungesc la vorba de plictisesc audienta! in ritmul asta, chiar ca nu ajung prea curind la prima steluta