Mai..altfel

[Kristin]

Azi sunt deraiata rau.

Ca si instant flash: DA, mai si gatesc :)))))))))))))))))))

[cadbury]

Una din prietenele mele de suflet locuieste in Munchen, ma intrebam cat de mica poate fi lumea, va puteati cunoaste!... Cand te citesc, mi se face dor si de ea... E un om deosebit, semanati intrucatva, cu ea aveam lungi dupa-amieze de taifasuri cand eram liceene si vorbeam o mie si una de lucruri, cate-n luna si in stele...
Pupici!

[carmenbur]

Abia acum ti-am descoperit jurnalul si am citit putin....dar deja ma simt confuza
Asta nu e Cristina pe care o stiu eu
De fapt ma gandesc acum ca noi nu ne-am vazut de ceva timp, dar totusi .............te-ai schimbat sau de fapt nu te cunosc Da o sa aflu raspunsul in curand LIVE Te rog sa ma intelegi si eu am devenit meditativa in seara asta............stii tu de ce. Tocmai am citit teoria timpului.........trecut.


Da imi place rau de tot cum le spui ...........Cred ca doar am uitat

[Kristin]

[carmenbur]

Merci Crisitina.
Ma refeream la faptul ca te-ai maturizat mult. Erai mai "tanara si nelinistita"...parca.

[Kristin]

Sunt mult mai nelinistita acum, dupa cum se vede.

Uite, asta e pentru tine si pentru mine (in curand):

L-am constientizat cand m-am maturizat, spun unii. L-am stiut cand l-am simtit, spun eu.

Inca o dimineata fericita. Pentru ca exista. Ea, dimineata.

Incepe lectia

[cadbury]

Kristin, imi beau si eu cafeaua cu tine, ti-am citit ultimele ganduri inca de aseara dar eram prea obosita sa iti scriu atunci, iar acum am recitit... Aproape mi-au dat lacrimile... Tintuieste timpul scriind despre el, descrie-l clipa de clipa ca pe-o opera de arta, ca pe-un mozaic imens in care ne regasim cu totii... E Timpul tau, trebuie sa-l iubesti... Numai asa il vei intelege si-l vei regasi in tine... E Timpul nostru, al tuturora care ne dam mana in Clipa asta si iubindu-ne unii pe altii vom atinge cu varful degetelor nemurirea... Asa ca iti intind mana mea (a propos, imi placea mult mana aceea expresiva si glaciala de sub nick-ul tau) si te simt atat de aproape! La multi ani iti urez din toata inima, chiar daca anticipat!

[Kristin]

Cadbury, ca de obicei, trebuie sa iti multumesc. Insa, din pacate, si azi sunt in mare razboi cu timpul care incepe sa imi rapeasca persoane dragi....

[Kristin]

(fara referire la voi)



Aparente

Sunteti frumosi. V-ati impopotonat cu niste culori care dau bine. Atrag atentia. As putea sa spun ca straluciti. Asta si vreti.
Unii din voi sunt chiar iubiti. Mai ales ca stiu sa cultive.. flori, ce altceva ? Florile sensibilizeaza si atrag priviri si incantare.
V-ati asigurat ca aveti chiar si doua randuri de ferestre. Ca sa se reflecte mai bine lumina. Dar ca sa nu intre ploaia.

Sunteti "cool". Ordonati, perfecti. Nu aveti nici o zgarietura, nici o urma de noroi. Sunteti la fel. Va sustineti reciproc. Evident ca cel care cultiva florile e omul vostru de baza. Cat despre copiii vostri, desigur ca cel care a inventat o culoare mai stralucitoare decat a voastra e viitorul geniu al gastii. Viitorul om de baza.

Totul e simetric, pus la punct, exact, uniform. Asa e frumos. Sunteti admirati in fiecare zi de miile de trecatori. Unii nu au bani de culoarea mov. Altii nu au bani de culori. Altii nu au bani de ferestre. Altii, de case. Altii, au numai ferestre. Fara obloane. Asa, ca vecinii vostri care nu prea au incaput in poza de familie.

"Vai, tu !", daca vine o grindina, cum se apara ei ? Ei, si ? Isi inlocuiesc ferestrele. Sau raman fara ele. Mare scofala. Nu ca voi, care sariti in secunda a doua de cand au inceput primii picuri de ploaie si inchideti obloanele. Ramaneti intr-o stralucire mov... dar gri.

Dar ce conteaza ? Ca doar atunci putini trecatori mai trec prin fata ferestrei voastre. Numai bine, timp de o barfa, ceva, la lumina neonului.

Ca doar se termina si ploaia asta. Si obloanele se deschid, si geamurile stralucesc, si sunteti exceptionali. Singurii curati de pe strada. Si singurii odihniti de ne-zgomotul ploii si grindinei.

Va e frica de ploaie. Dar sunteti minunati, atata lume se bucura de prezenta voastra ! Sunteti chiar invidiati. Si sunteti doriti ca vecini. Si sunteti intangibili. V-ati atins scopul.

Dar... daca, din intamplare, ar muri omul vostru de baza, al

[cadbury]

Buna, Kristin! Ma bucur ca ai revenit!... Sincer, mi-era dor de discutii.
Am citit cu atentie ce ai scris... Daca s-ar muta doar unul care sa iasa de sub tipar si sa deschida larg geamul atunci cand ploua...l-ar casapi ceilalti, cred, elegant, frumos, "moral", chiar... L-ar scoate din casa, in ploaie si l-ar vopsi si pe el in mov, ca doar vopsea au destula, si-au facut provizii pentru zece generatii... E o moda la care nu pot renunta. S-ar schimba ceva daca s-ar muta mai multi locatari carora sa le placa ploaia, grindina, ferestrele deschise... Atunci ar fi un lux sa nu ai ferestre, lux pe care nu l-ai putea plati cu banii de acum, ca moneda ar fi schimbata si s-ar gasi cu greu... Ah, si ce curati am fi si cat de frumos am straluci atunci diminetile, uzi, cu apa siroind pe tot corpul, am renunta si la haine, de ce nu?... Ca tot nu le-am mai putea cumpara cu vechile monezi... Dar pana atunci...ne camuflam dupa obloanele mov... Si facem din culoarea asta un ideal!...