Daca DA ...da-mi te rog un sfat !

[xany]

Buna fetelor ! Problemele copilasilor nostri pare ca nu vor lua sfarsit prea repede.Si eu ma confrunt cu o problema destul de dificila.....lipsa de comunicare !
Desi este un copil foarte dinamic ,foarte curios din fire si deschis pt tot ceea ce este nou, sociabil cu toata lumea , mai ales cu copiii, cu o imunitate foarte buna, ( rar am avut probleme de sanatate-mici raceli banale ) cu o disponibilitate sporita la a vorbi (limbajul chinezesc al sugarilor-bolboroseli si gangureli specifice lor) , nu reusim sa legam cuvinte inteligibile... .Eu ca mama , inteleg ceea ce vrea sa zica....dar nu prea zice atunci cand trebuie!
Sa ma fac inteleasa...De pilda daca vrea ceva anume, fetita mea in varsta de 2 anisori, nu imi cere prin cuvinte, fie ele si stalcite, ci vine la mine si ma trage de mana , ducandu-ma direct la locul unde se afla acel obiect in cauza. Daca vrea apa ...vine la mine cu sticla de apa minerala si primul pahar gasit si se smiorcaie ...iiieee ...sa-mi dea de inteles ca apa vrea ea.
Si durerea vine abia acum.... . Nu ma striga niciodata mama! Si nici pe tatal sau nu il striga niciodata, chiar daca ar vrea ceva; Totul se rezuma prin marait, scartait....Daca ii spun sa-mi dea un anumit lucru , sa-l aduca la mine...nu este chip. Parca nu ar intelege ceea ce-i spun . Am incercat diferite strategii de stimulare a vointei ei si ...degeaba ! Nu reusesc sa o determin sa imi arate cu degetelul anumite lucruri solicitate ... unde e telecomanda ? sau... unde e tata? Acest aspect ma ingrijoreaza cel mai tare! Faptul ca nu intram in comunicare. In rest ea stie tot si are un simt al retinerii de uimit! De exemplu...daca am pus ceva deoparte si ii sustrag atentia ca ea sa uite si sa nu-mi ceara insistent prin plans, dupa ceva timp isi aduce aminte , ma ia de mana si ma duce exact la locul cu pricina.
Am cerut si parerea unui specialist, iar acesta mi-a explicat ca intarzierea verbala atrage dupa sine si cognitia ...Ramane sa o supraveghez in continuare si sa ma prezint din nou la specialist dupa vreo 3 luni.
Ei de regula, nu-i prea plac jucarelele, se joaca in mod obisnuit cu lucrurile mai putin permise...gen...linguri, capacele de la oale, telecomanda , se balaceste in apa- incercand sa toarne dintr-un recipient intr-altul si tot asa...Am incercat sa ii dezvolt atentia catre reviste...sa-i explic ceea ce este acolo , fiecare lucru marcant - gen poze, imagini , etc..dar nu o prea intereseaza...ori imi ia revista si fuge cu ea , ulterior abandonand-o , ori fuge de langa mine si ma lasa balta...
As dori sa va intreb , daca s-a mai confruntat cineva cu o astfel de problema-si sunt sigura ca da- totul e sa imi ascultati rugamintea si sa-mi comunicati cum anume ati depasit aceasta perioada si ce strategii ati aplicat.
Va rog din tot sufletul sa-mi spuneti si va raman datoare....cu alte informatii la care cautati si voi raspuns...! Multa sanatate tuturor![b]

[janad7]

Din pacate si noi ne confruntam cu aceleasi probleme, David avand 1 an si 10 luni.Parca ar fi frati.Eu inca nu am ajuns la specialist pentru ca multa lume mi-a spus ca abia de la 3 ani poti sa iti faci griji pentru un copil care nu vorbeste.La fel, nici noua ne placa polonicele, oalele, usile si alte minuni.Ma gandesc, ca niciodata nu voi reusi sa-i citesc o poveste pentru ca refuza sa se uite pe carti, sau sa stea langa mine.mama imi zice rar si cred ca din greseala, nu in mod voit.
La fel ca si tine astept parerile prietenilor de pe site.

[oly76]

Experiente cu Leda nu am, mai exact ea are "doar" 16 luni si avand in vedere ca in casa vorbim doua limbi eu stiu sigur ca la ea vorbirea va fi un pic intarziata. Zice deocamdata "mama", "tata" si "papa" cadn are chef .

Pot sa va spun insa experienta mea personala. Mama imi spune ca pana la 3 ani aproape nimeni nu intelegea ce ziceam eu. Nici macar ea, mai exact intuia ce vreau asa cum zici si tu, dar nu vorbeam. Recuperez acum insa . Vorbesc foarte bine romaneste, italiana si engleza. Ma descurc in franceza si spaniola. Nu cred ca e o problema pana la 3 ani, asa cum zicea Jana. Fiecare copil are "timpii" lui. Nu-i stresati. Cand isi vor da drumul nu se vor mai opri.

[Licusor]

Nici fii-mea nu vrea sa vorbeasca decat pasareste, dar elemantarul tot il zice, mama,tata,papa. Eu zic sa te asiguri de faptul ca ea aude, nu vreau sa te sperii dar daca zici ca "nu vrea sa raspunda la nici o comanda" poate are probleme cu auzul.
Mult suces si RABDARE ca e tare greu.
Nasa-mea zicea sa nu-i dau obiectul pe care-l cere decat atunci cand ii zice pe nume, pai ajungem la istericale si tot degeaba ca ea nu reuseste deocamdata sa spuna prea multe cuvinte are vre-o 20 de cuvinte cat de cat inteligibile. Am renuntat sa o stresez ca daca aude in final tot va vorbi.
Nu stiu de la ce varsta pot fi facute aceste determinari de auz, poate stiu fetele.

[ananda]

xani cred ca era bine daca puneai un titlu mai sugestiv subiectului, poate primeai mai multe raspunsuri...

acum despre problema ta. faptul in sine ca nu vorbeste la 2 ani nu e neaparat o problema. e chiar destul de comun si am vazut numerosi copii care au vorbit catre 3 ani si care apoi au dovedit ca sunt chiar foarte inteligenti.

dar faptul ca nu comunica ar putea sa fie o problema.

asa cum spune si Licusor, asigura-te ca aude bine. un consult ORL e primul pas, iar daca nu e concludent exista un fel de analiza care se numeste "potentiale auditive evocate" si care poate spune mai sigur.

daca totul e ok pe partea asta trebuie sa urmaresti cum interactioneaza afectiv cu lumea din jur: daca are obiecte preferate cu care se joaca (nu neaparat jucarii), daca e afectuoasa cu voi, va imbratiseaza, daca are contact vizual, zambeste, etc. (citeste pentru mai multe detalii)

daca observi ceva in neregula pe partea asta e bine sa o vada si un psiholog pediatru dar daca toate astea sunt in regula nu cred ca e cazul sa-ti faci griji prea mari: vorbeste cu ea cat mai mult, jucati-va impreuna si o sa fie ok.

sanatate si pupici!