Buna
abeg..
Din intamplare am intrat si eu azi pe acest topic si...m-ai "vrajit"!
In primul rand...arati superb!!!
In al doilea rand.."jos palaria"....arati bine, ai un copil minunat, si un prieten la fel! Se vede ca intre ei doi este o relatie speciala, am observat asta din poze, si este mare lucru!
Ti-o spun eu, care am cu 10 ani mai mult decat tine, care sunt insarcinata in 7 luni si care o sa-mi cresc copilul singura, pentru ca "taticul" are alte "prioritati" si a ales sa copilareasca in continuare, in alte companii!
Si eu am trecut si inca mai trec prin ceea ce ai trecut si tu, si eu am momente triste, dar imi simt Printesa in burtica si-mi spun ca nimeni si nimic nu conteaza mai mult decat ea si decat mine!
Nici la mine nu au fost toate roz in viata, ba dimpotriva..m-am chinuit singura cu toate...job, facultate, masina, casa..strictul necesar. Ai mei sunt saraci si nu au posibilitati, cu mama nu m-am inteles niciodata prea bine, pentru ca a fost partinitoare si a tras mai mereu in partea fratelui meu..dar toate trec si acum simt ca sunt si eu fericita, pentru ca Dumnezeu mi-a trimis acest copil cand nici nu mai visam. Acum 4 ani mi s-a spus ca nu voi putea avea un copil, asa ca ma gandisem ca pe la 35 sa infiez unul.
Cred ca pentru fiecare Dumnezeu are un "plan", si tot ceea ce ni se intampla are o logica, pe care poate noi nu o intelegem.
Tu trebuie sa fii optimista, trebuie sa te bucuri de ce ai...ai un copil sanatos si frumos, un prieten minunat, ai cu cine vorbi seara cand ajungi acasa..gandeste-te ca altii/altele nu au...sau ca se poate si mai rau!
Uitat-te in oglinda, spune "sunt CINEVA si am facut CEVA in viata asta" si cu siguranta ca te vei simti mai bine.
Eu iti tin pumnii si-ti doresc toata fericirea din lume, exact asa cum imi doresc si mie!