Cand primavara iti aduce aminte sa iubesti...

[MomMaria]

Nici eu nu ma consider o babaciune la 30 ani, sufletul meu e atat de tanar, dar cam zdrentuit. Asa k iil incarc cu o doza de otpimism si inainte. Eu de multe ori cand nu aveam cu cine sa vb simteam k iau campii, acum am gasit solutia: forumul acesta. Cand eram la serviciu aveam o prietena careia ii spuneam toate problemele si temerile mele, chiar dak nu putea sa ma ajute, eu imi descarcam sufletul si imi era mai bine. Dar, treaca toate, noi sa fim sanatoase si voioase.
Iti urez multa sanatate si multe bucurii, sa fii cea ce vrei sa fii sa fii TU.
PS: vei ajunge la acest stadiu sa-mi spui si mie, k eu nu l-am atins niciodata, mereu gasesc un motiv de nemultumire.

[cristina_gl]

[cristina_gl]

In ultima perioada, am auzit numai de lucruri triste sau chiar tragice in jurul meu. Si atunci m-am gandit: cred ca Dumnezeu ma trage de maneca si-mi spune ,,hei! ce motive ai sa nu te bucuri de viata?"
Ieri m-am straduit sa nu ma enervez, mi-am strivit frustrarile in picioare. Mi-am adus aminte de vremurile in care putin imi pasa daca indemnizatia venea sau nu la timp sau nu ma stresam deloc daca pierdeam cinci sute de mii (de fapt, mi s-a intamplat doar o data). Si m-am gandit asa: poate ca Dumnezeu mi-a luat asta ca sa-mi ofere altceva in schimb, poate mai multa dragoste.

[Kristin]

Cristina, pentru tine:

[url=http://www.youtube.com/watch?v=w1kzPddXvUQ]Intoarcerea la inocenta[/url]

[Kristin]

... return to yourself, am vrut sa spun. Ce spune si Enigma.

Abia astept sa am mai mult timp sa stam de vorba despre starile tale. Daca te incalzeste cu ceva, sunt stari normale:)

[cristina_gl]

Multumesc, Kristin Si eu as vrea sa avem mai mult timp sa stam de vorba, dar astazi vad ca imi face probleme si msg-ul.
Da, de acord, sunt stari normale... atunci cand apar sporadic si nu-ti afecteaza viata. Dar incep si eu sa ma dezmortesc. E asa bine!
Astazi am avut o dimineata frumoasa. Am iesit cu Cezar, ne-am jucat in parc in iarba si in nisip (asa ca ne-am intors cu nisip in cele mai ascunse locuri ), apoi am fost intr-o librarie, am cumparat cateva carti de povesti si o beletristica usoara pentru mine (J. Grisham - Partenerul). Ne-am intalnit cu o fosta eleva care imi este foarte draga si am constatat (pentru a cata oara?) ca timpul zboara. Ea mai are un an si termina facultatea, apoi spera sa devenim colege. Acasa, l-am gasit pe sotul meu infulecand in graba ceva, caci venise sa ne aduca un bax de scutece. Si m-am bucurat (ca si Cezar dealtfel) asa ca altadata, pentru cele cateva minute de surpriza.

[Kristin]

Cristina, stiu ca e greu, dar tine si de tine sa iti impui un anumit lucru, ca, de exemplu, sa te bucuri de fiecare moment.

Eu voiam sa iti spun ca poate (repet: poate!) ti-ai cam pierdut increderea in tine. Nu stiu de ce, daca si cum, insa nu te mai simti valorizata.

Daca e asa, atunci gandeste-te numai la faptul ca ai reusit, TU, sa dai nastere unei asemenea minuni, si e mai mult decat a facut omenirea intreaga la un loc pana acum.

Daca nu e asa, atunci e posibil, cum au spus si fetele, sa fii obosita, chestiune care are rezolvare... chiar daca pe termen mai lung.

[cristina_gl]

Kristin, am recitit mitul pesterii la tine la jurnal

[Kristin]

[cristina_gl]

Astazi sunt cam agitata. Trebuie sa merg cu Cezar sa faca vaccinul ROR. Colac peste pupaza, au aparut niste probleme la dantura (o lucrare cu probleme), asa ca trebuie sa-mi fac programare la stomatolog. Si chiar acum, intr-o perioada de aproape colaps financiar! Scriu sub impulsul momentului, dar nu mi se pare normal ca interventiile stomatologice sa coste atata! Dar trebuie s-o fac, altfel risc sa stau numai in casa sau sa zambesc suav, cu mana la gura, ca o domnisoara
Deci totul e tomnatic si prozaic. Buuun.