O sa incep cu ziua (de fapt) seara zilei de 21.08!
Am fost tare mandra de baiatul meu: la "casa noua", cum o numeste el, si-a facut un prieten; e baiatul vecinilor. Fara jena (desi e tare rusinor si timid!) l-a invitat la noi acasa. Am ramas foarte surprinsa pentru ca nu-l trimisesem eu. Din proprie initiativa. Mi-a cerut cheia sa poata sa-i arate jucariile lui.
Dupa ce a venit la noi "prietenul", Ton m-a intrebat :" Mami, pot sa-l servesc cu ceva? Cu ce sa-l servesc?"
I-am pus niste fructe pe o farfurie si l-am intrebat" Le aduc eu, sau vrei singur?". Iar el mi-a zis: "Eu le duc, ca-i musafirul meu!
Sincer, m-a socat! Noi suntem niste firi deschise, dar date fiind multe evenimente trecute, avem putini prieteni care sa ne viziteze. Si m-a surprins modul cum a stiut iubirea mea sa se comporte. E adevarat, l-am incurajat tot timpul sa lege relatii si sa fie prietenos, dar mai mult decat copiii din parc nu prea avea cu cine sa se manifeste.
Sunt tare mandra de el!

