CINE VA AJUTA IN CRESTEREA COPILULUI?

[Anca_Cristina_Manea]

cat am stat la brasov m-am ajutat foarte mult cu parintii mei, acum decand ne-am mutat in bucuresti nu mai avem pe nimeni, nici macar sa lasi copilul o ora cu cineva doar noi doi, dar ne descurcam cum putem si ne ajutam pt ca de unul singur e greu.

[alovel]

Da, Tzuntzurica, am uitat sa mentionez: cam asta ar fi solutia - tatal copilului sa contribuie semnificativ la ingrijirea bebelusului si atunci o sa va simtiti o echipa care nu mai are nevoie de alt ajutor.

[Trix]

Fetelor, sa va zic drept, voi ma ajutati in cresterea copilului. Parintii mei sunt la 2500 de km, parintii lui sunt inexistenti in ceea ce priveste relatiile cu nepotul (daca se poate nici sa nu fie prea mult stresati cu noutati si sau poze ar fi minunat). Ai mei parinti au fost 3 saptamani pe aici. Pe de o parte a fost bine, ca au fost doua perechi de brate in plus, pe de alta parte, piticul fiind obisnuit cu liniste si discutii, nu "sonor" dar tare acum muncesc de cand au plecat sa reintru in linistea dinaintea vizitei bunicilor. Ceilalti bunici l-au vazut bunica de 5 ori cate o ora maxim, bunicul o data la nastere si a doua oara la 3 luni si a treia oara la 6 luni (poate o avea un ciclu de cate trei luni in capul lui), in fine... Si chiar daca nu va am in mod fizic alaturi de mine, tot pe voi va am si intuitia-mi si un pic experientza.

[Trix]

Dar din cele de mai sus nu este exclus tati, care se chinuie sa aiba si el rol egal in cresterea bebelului

[azura]

si noi tot singuri...nu ne ajuta nimeni...socrii la 650km,mama...mai aproape dar cu lucrul...uneori este greu,mai ales cand intervine ceva si trebe sa car bebele dupa mine prin canicula si praful asta dintr-un capat in altul al bucurestiului,dar inca rezistam asa de tare ne-am obisnuit cu bebe,ca am vazut ca nu mai putem sta fara el(asta la socrii,in vacanta,tot l-am fi luat si pe el cu noi)iar aici,in seara asta la vernisaj...l-am dus pe terasa la Motoare! acum,lasand gluma deoparte,cand simt ca cedez nervos,ca sa nu ma descarc pe saracul bb,imi amintesc mereu de Testamentul francez si ma gandesc ca ce fac eu este usor-au crescut alte mame copii in vreme de razboi, cu coji de cartofi...deplasandu-se cu marfarul,nu cu caruciorul si troleul...si imediat ma simt mai bine! Gandul asta,ca mereu se poate mai rau,si ca trebuie sa ma controlez cu vaitatul,ma aduce la linia de plutire.

[FlavianaG]

Si eu sunt singura cu bebe desi stau la mama mea, ea nu are timp de bebe cu toate ca e in pensie, sotul lucreaza de dimineata de la 4 pana seara la 6 cand vine rupt de oboseala, se joaca cu bebe 20 min. mananca si se culca. Asa ca nu-i usor si o sa fie si mai greu dar merita oboseala. De multe ori simt ca o iau razna dar cumva ma controlez, bb meu are 5 luni e super cuminte dar si asa e greu. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi daca ar fi agitat sau rau. Nu a avut colici, doarme bine noaptea desi mai manca o data pe noapte, dar mie mi-e greu psihic pt. ca mama mea e pensionara, are tot timpul din lume si prefera sa mearga la barfe cu prietenele decat sa steie cu nepotzelul un pic! Vi se pare normal? Subliniez ca n-am nevoie de ajutor, ne descurcam bine noi doi dar mi-ar pica bine si mie o pauza de 30 min. sa merg oriunde, la plimbare sau la cumparaturi singura ca pana acuma umblu cu bebe pana si la cumparaturi, va dati seama ce frumos e sa vii cu bebe intr-o mana, cu plasocu' in cealalta si sa mai inpingi si cariciorul. Ca bineinteles bebe se enerveaza in cele mai 'potrivite' momente. Asa ca CAPUL SUS si mergem mai departe.

[Denise_]

Si eu tot singurica o cresc pe fetita mea,mama nu se complica deloc,soacra nu am,iar socru in nici un caz.Eu bebita ,eu cumparaturi,eu manacare,eu curat si cu toate astea inca nu ma simt obosita,plus cand iesim afara mergem aproape in continuu pe jos 2-3 ore...asa pentru silueta ,seara ma culc tarziu pentru ca bebita adoarme repede si devreme, dar atunci face mami multa treaba linistita si asa ma apuca 12-1 noaptea...si sa va spun sincer nu ma simt obosita ,recunosc usor nu este dar atat de placut ca numai simt oboseala si am un copil destul de cuminte.Tati ma ajuta si mai sta cu ea cand are mami nevoie de relaxare si da buzna pe la cumparaturi asa sa-si clateasca ochisorii.De ceva timp tata si sotia lui dau semne ca ar vrea sa stea cu bebita sa mai iesim si noi in oras...asa ca o sa incercam sa vedem ce iese.
Pupici la bebei si rabdare

[deniss]

Deocamdata mama...dar peste 2 saptamani pleaca in strainatate la sora mea....
Ce-o sa ma fac?

[jo_ana]

E simpu sa dai sfaturi dupa ce ai trecut peste ce a fost mai greu: nici eu nu am avut cu cine sa-mi las copilul nici 10 minute. In plus, sotul mai avea si cate-o delegatie de 2 saptamani (asa lunar sau macar la 2 luni) iar atunci sa te tii veselie: nici gunoiul nu aveam cum sa-l duc! Ei, m-am descurcat pana la urma si nici nu vreau sa ma gandesc, ca-mi fac statuie!
Ideea e ca cel mai potrivit pentru care aveti bunici in viata, dar nu se omoara cu ajutatul, sa-i IGNORATI! Va faceti doar sange rau si va suparati (cunosc!). Cel ma indicat ar fi sa gasiti o femeie pentru cateva ora care sa va ajute! Eu n-am facut-o si regret! As fi fost alt om, daca 3-4 ore pe zi sau la 2 zile ar fi venit cineva sa-mi ia copilul din brate!
Toti banii din lume nu merita linistea voastra, dragi mamici!!!!

[a_nca]

Buna,
M-am gandit ca si eu ma incadrez perfect in cele spuse de unele dintre voi. Adica si eu ma inscriu la categoria mamica fara nici un ajutor. E, sa nu fiu rea, mai este in weekend sotul care mai sta cu ea putin si cateodata seara cand nu e prea obosit. Multumim TATI!! Ca in restul sapt saracul de el lucreaza de numa sa ne faca la noi traiul mai usor. Din pacate mama mea este plecata in stainatate (cu tAta si sora mea). Plange de ficare data la tel ca nu poate fi alaturi de noi.Asta-i viata si Romania!!!Soacra mea avazut-o numai o data de cand s-a nascut desi este in tara si destul de aproape de noi. Si uite asa au trecut 7 luni de bucurii, tristeti, lacrimi, necunoscut, greutati, iubire, nervi, impliniri, lacrimi de fericire, multa dragoste........si lista poate continua. Ce mai, cele mai frumoase luni din viata mea si a noastra ca parinti. Imi ingrijesc singura fetita, dar incerc ca de fiecare data cand imi este f greu sa-mi gasesc cu cine sa vorbesc si uite asa v-am gasit pe VOI cele de aici si ma alin cand vad ca este cineva care ma intelege si ma asculta! Va multumesc ca existati!!

VA pupam!