despre lipsa poftei de mancare pot sa scriu si eu pagini intregi pt ca a fost o problema destul de spinoasa si pt Vladut.
Pot spune ca pana la doi ani jumatate nu l-am auzit sa ceara de mancare sau sa spuna ca ii e foame.
Intorcea capul cand iti era lumea mai draga si pe langa toate acestea era si slab de ti se rupea inima uitandu-te la el, dar spun totul la trecut ca aceasta perioada a trecut si lucrurile au intrata in normal.
Analize am facut si noi, nu era vorba de alergii sau intoleranta la compusii alimentelor, lactoza sau gluten, pur si simplu nu avea pofta de mancare.
De fapt am incercat tot ce se putea incerca vitamine, vitamina C, nici eu nu mai stiu ce si cate.
In urama unui episod de diaree acuta am ajuns la usa unui medic homeopat care ne-a pus pe picioare in 2 luni. Am urmat si inca urmam cu strictete tratamentul prescris si lucrurile s-au imbunatatit de la o saptamana la alta vazand cu ochii.
Numai cine nu trece printr-o astfel de experienta nu stie ce stres inseamna orele de masa ale copiilor.
Le inteleg perfect pe mamicile care se confrunata cu astfel de probleme.


