Prietenii copiilor nostri...

[Primrose]

Fetelor cu copii maricei, cum sunt prietenii copilului vostru? Ce acceptati si ce nu acceptati in legatura cu prietenii copilului?

Costin, baiatul meu, de cand a implinit 9 ani, a inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp cu prietenii.
Mereu vrea sa mearga la ei acasa, sau ii cheama la el... De multe ori mananaca pe la prietenii lui sau ii invita la masa (fara sa ma previna, de cele mai multe ori).
Recent m-a rugat (si n-am fost de acord) sa doarma acasa la un prieten sau sa-l cheme sa doarma la noi (in camera lui si a Mariei), in conditiile in care nu-i cunosc parintii si baietii cu care umbla sunt cu 1-2 ani mai mari.
Am incercat sa-i diversific programul de vacanta, mergem de 2 ori pe saptamana la Muzeul Taranului unde, timp de 2 ore si ceva, construiesc papusi din diferite materiale. Mergem in week-end in diverse locuri, in parcuri, la strand, la motocros... Nu suntem niste parinti sedentari...
Dar el vrea non-stop cu prietenii lui.
In gasca fac o gramada de nazdravanii, dar si jocuri de cartier (baschet in curtea scolii, plimbari cu role, bicicleta)... Cand stau in casa, nu se dezlipesc de calculator...
Uneori ma exaspereaza cu prietenii lui, dar cred ca asa sunt cam toti baietii de varsta lui, nu?

Vreau sa stiu: la voi cum este? Voi cum procedati?
Ce reguli aveti in legatura cu prietenii?
Ce le permiteti si ce nu...
Vreau sa facem un schimb de experienta intre mamici. Poate asa o sa incerc sa fiu mai rabdatoare.
Astept pareri si idei.

[micuta_stea]

Fetita mea are 10 ani si in vacanta petrece foarte mult timp cu prietenele ei. Am incercat sa o incurajez sa lege prietenii cu fetitele de la care are ce invata bun, dar niciodata nu i-am interzis sa se vada cu vreo prietena care nu mi-a placut mie.Am incercat sa scot in evidenta calitati la prietenele ei iar pentru cele care nu mi-au placut, m-am abtinut si relatiile s-au racit de la sine.

[Primrose]

[micuta_stea]

Am observat ca se discuta mai mult de copiii de la 0 la 6 ani .Eu am crescut in apartamentul in care locuim si acum si imi cunosc vecinii si odraslele lor. Avem doua vecine surori care au 12 respectiv 13 ani si cu toate ca sunt mai mari sunt foarte cumintele si cu bun simt (preferatele mele). Tot in cartier locuiesc doua verisoare de 11 si 15ani dar pe ele incerc sa le evit. E foarte greu . Cea mica este foarte "precoce" daca pot spune asa, iar cea mare OK. La 15 ani inca mai umbla cu astea mici. Mai mult incerc sa-i incurajez prietenia cu colegele ei de clasa dar in vacanta toti copiii au plecat pe la bunici, etc.

[MIRI2005]

Mai Lumi, eu zic ca totusi e normal sa aiba prieteni de varsta lui si , mai ales mai mari, caci aia-s mai interesanti, stiu mai multe. Toti vor sa fie cu cei de varsta lor, doar n-o sa stea la nesfarsit pe langa noi. Si Radu vrea sa ma giugiulesc cu el, sa-l mangai, sa-l alint, dar cand mergem la gradi, se duce repede la colegii lui si nu prea ma lasa sa-l pup, e barbat
Eu cred ca e chiar bine sa se desprinda si sa fie independent, decat sa fie mereu dupa voi.

[Primrose]

Micuta stea, am discutat si cu mamici care au copii mai mari, dar simt nevoia sa aflu cat mai multe pareri.
Am o prietena din cartier cu un baiat de 7 ani si cu unul de 15 si nu prea se intelege cu cel mare. Ma ingrijoreaza si pe mine cat de rebeli pot fi baietii de pe la 9-10 ani incolo...

Dana, inteleg nevoia de independenta a copiilor nostri, mai ales a baietilor, dar sunt momente cand baiatul meu pleaca din fata blocului si nu stiu unde este - nu spune unde pleaca, se intoarce vesel peste vreo ora-doua si baga texte...
In timpul asta poate fi la prieteni acasa, in curtea scolii la baschet, la piata, pe strazi in cartier... o data chiar a luat autobuzul o statie ca sa fuga de un mos din cartier care-i amenintase...
I-am dat instructiuni (dar le uita), l-am pedepsit in fel si chip (fara tv sau calculator o perioada), am stat de vorba...
Cred ca mai dureaza pana ajunge la intelegere.
Ii accept independenta, dar la varsta asta sunt niste limite, niste reguli de respectat. Esti de acord?