[size=18]Pro sau contra relatiei cu o persoana casatorita?[/

[Link]

Yay, ce a punctat Primrose Posibil. Personal prefer ambele situatii. Nush, eu nu as putea convietui cu o pisica care toata ziua doar miauna si cere lapte. In cazurile astea se deschide geamul si usa... sa fie curent dom'le.

[cristina_gl]

[psyche]

La mine lucrurile stau in felul urmator:
Daca esti o persoana libera, fara angajamente de vreun fel, si vrei sa ai o relatie cu un barbat insurat sau nensurat atunci ai toata libertatea, problema de ordin moral se afla la el, daca sa insele sau nu. Altfel (poate sunt prea plastica) dar daca nu vei fi tu va fi alta, asadar nu are importanta cu cine inseala el pt relatia lui din familie.

In cazul in care esti cu cineva (maritata sau nu) atunci problema deja se afla la tine, daca sa-ti inseli sau nu partenerul. Daca cel cu care il inseli e insurat sau nu, asta deja nu mai conteaza, tot inselat se cheama.

Asadar , in cazul povestit de Cristina mai sus, in care prietena nu era implicata in nici o relatie, eu nu ii gasesc nici o vina, e o femeie libera , se poate incurca cu cine vrea. Daca nu era ea, era alta.

[cristina_gl]

Ai dreptate, Psyche, recunosc ca n-am gandit problema si din acest punct de vedere.

[Vilhelmina]

psyche, aici nu-ti dau dreptate, eu cred ca fiecare din noi e raspunzator pentru ceea ce face, doar ne amagim pe noi insine daca gandim in felul in care ai scris tu. Spre exemplu, daca ai ocazia sa furi ceva, oare e corect sa furi si sa gandesti pe urma ca daca nu l-ai fi facut tu, l-ar fi facut altul? Furtul tot furt se cheama. Eu cred ca o femeie care nu are retineri in a fi cu un barbat insurat, e la fel de vinovata ca barbatul.

[psyche]

Din pacate aici nu se pune problema ca "furi" barbatul alteia. Un barbat care isi iubeste jumatatea nu poate fi "furat". Poate doar sa ii iei pe amandoi vorba lui Lili_ang, oferta vine la pachet aici .

Din ceea ce am vazut eu iata: am fost abordata de 2 barbati despre care stiam in mod cert ca sunt insurati , iar initiativa a pornit intrutotul de la ei finut si discret. Si pot spune cu siguranta ca nu erau la prima "abatere".
Culmea, ambii erau convinsi ca nevestele lor nu-i inseala .

Totusi, daca ai un spirit empatic dezvoltat, si te pui in locul celei care il asteapta acasa, nu pot sa nu-ti dau dreptate macar un pic.

[lili_ang]

Eiiii aici nu mai e asa simpla problema din punctul meu de vedere. Nu cred ca e chiar corect sa gandim doar asa: "e problema lui". In momentul in care te-ai implicat cu el, categoric e si problema ta. Constiinta mea n-ar reusi sa digere chestia asta: "daca nu eram eu, era alta". Ok, era alta, DAR NU EU. E o diferenta de la cer la pamant. In situatia respectiva, intr-adevar e doar problema lui, dar daca esti tu...clar e si problema ta.

Si inca o intrebare seaca si idiota: Oare intr-adevar un barbat care iubeste nu poate fi furat?

[cristina_gl]

Cand mi-a spus prietena mea care e situatia, primul gand a fost: ,,ia uite, a ajuns si ea sa fure sotul alteia!". Pe de alta parte, sa zicem ca intr-o anumita masura ar putea fi absolvita de vina: singura, vulnerabila, indragostita, oarecum naiva - crezand tot ce spune el. Chiar nu stiu unde e adevarul sau daca poate fi vorba de vreun gen de adevar intr-o astfel de poveste.
Cand am vorbit in seara aceea, peste putin timp n-am mai suportat sa fac pe intelegatoarea si i-am spus ce gandesc despre ea. Mi-a replicat ceva de genul ,,stai linistita, ma asteptam; te inteleg, nici eu nu credeam ca voi ajunge vreodata sa fac asta". Deci...
Lili, eu cred ca un barbat care iubeste poate fi furat. Si aici ne intoarcem la ce am discutat, inclusiv pe la alte topice. Sunt femei (pisica, tigru, caine... nu stiu) care, daca isi pun in cap sa faca asta, reusesc.

[lili_ang]

Eu cred ca poate fi furat partial ca sa zic asa. Daca iubeste intr-adevar...accept ideea ca poate ceda la un moment dat. Dar mi-e greu sa cred ca poate fi furat total, intr-o alta relatie.

[Link]

Apropo de furat: sentimental, NU. Sexual, da. Punct.