M-am hotarat, am si eu jurnal!

[oanadd]

handel, la ora asta??? mult prea tarziu!

[cadbury]

A fost ca o hrana spirituala, de mult nu m-am mai simtit asa de bine! Si daca doar noaptea am timp pentru mine si sufletul meu, atunci fie si noaptea!... Ziua e a Mariucai, toata! M-am obisnuit sa dorm putin si concentrat.

[cadbury]

Azi, 15 august, Mariuta a fost foarte fericita la prima ei onomastica... De dimineata am dus-o la biserica sa o impartasim si avea asa un zambet frumos pe fata, de parca ingereii ar fi fost pe langa ea si ar fi alintat-o! S-a comportat binisor, doar ca tot a refuzat la inceput impartasania, pana la urma a fost bine, ca a convins-o parintele sa o ia.

[cristina_gl]

Draga Cadbury, ma relaxaza jurnalul tau. Gasesc in el urme dintr-o copilarie care a fost putin si a mea. Imi place cum descrii totul, lumina diafana in care iti asezi gandurile. Eu n-am copilarit la tara, insa am fost in preajma muntilor. Imi amintesc de noptile senine, de parfumul puternic de cetina, de stelele care niciodata nu mi s-au parut mai aproape. M-ai facut sa deschid un vechi caiet in care imi mai asterneam din cand in cand gandurile. Acolo e si o floare presata de nu-ma-uita, culeasa dintre munti acum vreo saisprezece ani, dar care e inca albastra. Am scris asa, intr-o zi de 1 mai (1990): ,,Nu ma uita! - pare sa strige micuta floare albastra; Nu ma uita!- par sa strige muntii mei dragi; N-am sa va uit, sunteti sufletul meu, fara s-o fi stiut pana acum, dar voi ati stiut mereu" Peste cateva zile urma sa ne mutam definitiv in Galati, iar eu plecasem la Campulung Moldovenesc, sa-mi iau ramas bun de la muntii mei dragi.
Nici nu stiu cand s-au scurs anii... acum casa mea e aici, cu micutul Cezar, singurul galatean get-beget dintre noi Dorul de munti nu s-a stins si nu se va stinge, dar nu m-as intoarce. Aici e tot ce conteaza pentru mine, viata mea, asa cum e ea. Aici am devenit mama, desi prea putin conteaza locul, ci felul in care ne transforma si ne maturizeaza maternitatea. Frumos ati scris si despre asta, fetelor.

[cadbury]

Cristina, m-a emotionat ce ai scris! Floarea aceea esti de fapt tu, sau o parte din tine... Muntii sunt acolo, neschimbati, cu toata copilaria ta in ei, te cheama si le e dor de tine, nu te-au uitat niciodata! Te du, deci, pe pajistile lor pline de flori albastre, asemenea tie si imbratiseaza-i!... Aseaza-ti inima langa inima muntelui si-i vei auzi bataile...
Si bucura-te in fiecare secunda ca poti simti si iubi, viata e atat de scurta!...

[larisa29]

Cadbury, pentru sufletzelul tau iubit, Maria!!!!Sa fie mereu fericita, vesela, sa rada si sa iubeasca!!!!Va pupam, Darius si mamica lui.

[oanadd]

un la multi ani din toata inima si din partea noastra, numai cu un pic de intarziere. am avut ieri foarte multe probleme cu cei de la banca si cu proprietarii casei pe care vrem sa o cumparam si noi si .... am intarziat un pic. scuze. dar sa stii ca urarea este la fel de sincera si daca o faceam ieri si daca ti-o fac astazi. numai bucurii sa aveti la voi in casa si numai fericire!

[cadbury]

Multumesc mult, fetelor!

[cadbury]

Am avut doua zile total lipsite de inspiratie, iar serile m-am simtit prea obosita ca sa mai astern ceva din gandurile mele... Ma pregatesc sufleteste pentru caldurile ce se anunta, sper sa trecem repede si de astea!
M-am adumbrit un pic din seara trecuta, cand mi-a povestit sora mamei la telefon despre bunica mea de la tara, ca i-a fost rau cateva zile, ca la cei 93 de ani ai ei are din cand in cand atacuri de panica, si diverse probleme de sanatate... Si caldura asta mare contribuie, sunt sigura!...
M-am mai necajit ca nasii au uitat sa o felicite pe Maria de ziua ei, iar mosica a sunat abia seara, pe la 8, "dupa ce iesise de sub dus" si-si pregatea bagajele pentru a doua zi ca sa plece la tara!... In fine, "prajitura fiind servita", de acum voi sti la ce sa ma astept si nu ma voi mai intrista in anii ce vin pentru asemenea lucruri... Ajung tot mai aproape de ideea ca pana la urma, tot familia e baza, prietenii sunt flori frumoase si necesare dar fragile adesea, poti avea surprize din cand in cand din partea lor...
Maine dupa-amiaza (seara) ajunge si sotul meu inapoi la noi, cred ca va fi frant de oboseala dar fresh cu impresiile, abia astept sa-i vad fata stralucind de bucuria revederii!... Si sa ne povesteasca de toate!

[cadbury]

Astazi am avut o zi furtunoasa, pana la urma incheiata cu bine. Mai intai, Maria a refuzat categoric piure-ul de fructe, pe la 10, pana la urma am reusit sa-i dau vreo 80 de grame din el, cu mari eforturi de convingere... Ca mancase ultimul lapte la 7 si nu i-a fost destul de foame. A scos-o bunica afara, au venit la 11 si ceva, iar n-a vrut piure-ul... A baut un biberon de ceai, in schimb... La pranz nu reuseam s-o adorm, isi tot sugea degetelul si aveam impresia (obsesia) ca nu mai poate de foame, si cum stiam ca atunci cand e obosita nu papa la lingurita, i-am facut lapte, din care a papat vreo 90 de grame si apoi a adormit... Peste vreo ora s-a trezit... Pe la 3 am incercat sa-i dau ousor cu supica de-a ei, de legume, a luat o lingurita si...gata! N-a mai vrut nici in scaunel sa stea. I-am facut iar lapte, a baut vreo 20 de grame. M-am pus pe plans, eu, echilibrata si atoatestiutoarea, iar Maria radea de mine, credea ca ma joc cu ea! Am plecat cu fata si cu mama mea la mine acasa, la 5 minute distanta, ca la ai mei era deja destul de cald... Acolo a baut restul pana la 100 de grame... Mi-am facut eu socoteala, gata, asta fu pranzul, ma mai linistisem... Si cand ne era lumea mai draga, mama mea observa ca in dreptul usii de la bucatarie era putin ud, inauntru, si-mi zice sa sterg, sa nu calce Maria pe acolo... Dau linoleul putin la o parte...dedesupt mustea de apa!... Dau si mai mult, plin, peste tot... Mi-am dat seama ca de la chiuveta era problema... Picura deja serios... L-am chemat pe tatal meu si a schimbat furtunul de apa rece, el era hiba, se fisurase... Si mi-a spus ca asta era de mai multe zile, dar eu nu mi-am dat seama decat cand am dat de apa la prag... Si ca am avut mare noroc! Au avut si ei asa necaz odata, dar la ei a tasnit apa din plin, noaptea, dormeau, abia au oprit inundatia! De vina e calitatea slaba a furtunului, el se toaca in timp si cedeaza... Dupa peripetie, Maria a mancat binisor masa de cereale si pe urma am plecat cu totii la plimbare cu masina, prin centrul orasului, unde a fost foarte placut... Am gasit o banca libera in parculetul de la teatru si Maria a fost foarte bucuroasa de schimbare, a alergat tot timpul cu preferatul ei, bunicu'! S-a cam rasfatat si daca dispare bunicu' din raza ei vizuala face scandal! Daca ar putea, doar cu el ar sta! Uneori trebuie sa se ascunda, sa nu-l vada, ca nu mai mananca, nu mai doarme, vrea doar la el, sa-i faca poftele, si nimic altceva!