Cand primavara iti aduce aminte sa iubesti...

[cristina_gl]

Dana, ai mare dreptate. Teoretic, stiu ca asta e cel mai constructiv mod de a gandi. Ba chiar dau si sfaturi pe tema asta

Insa... eu nu mai reusesc. Nu mai pot sa ma desprind din ceea ce sunt acum. Stiu ca nu-i bine, ca ar trebui sa... dar...

[Primrose]

[framboise]

Cristina, inteleg ca s-au intamplat multe in intervalul 26 martie - 14 august...Mesajele tale sunt la doi poli opusi...

Regasirea nu sta in uitare, cat mai degraba in acceptare...Pupici.

[cadbury]

Buna, Cristina! Am citit si eu randurile tale. Ai multa sensibilitate, scrii frumos.

Ceea ce descrii tu acuma seamana cu o depresie si cred ca daca nu vei descarca aceluia care trebuie ceea ce ai tu pe suflet, problema se va adanci si mai mult. Imi pare rau ca treci prin asa stari, tu stii mai bine ce s-a intamplat si numai tu poti gasi calea de revenire spre vechea Cristina... Un duhovnic cred ca ar ajuta mult, si cat mai multa rugaciune, tu cu tine insati...
Iti doresc multa forta si curaj sa depasesti toate astea, sanatate si numai bine!

[cristina_gl]

[lili_ang]

Fiecare din noi simtim la un moment dat ca s-a dus ceva, ne-am schimbat, trece timpul peste noi....Important e sa ne acceptam cum suntem acum, sa invatam sa fim fericite cu maturitatea si cu schimbarea pe care inevitabil o aduce timpul. Poate esti pur si simplu obosita si nu mai reusesti sa mai vezi cu ochii curati o floare, un zambet, un rasarit....Stii ce as face in locul tau? M-as aseza frumos la o cafea si m-as gandi la un lucru marunt care m-ar face sa ma simt bine. Stiu si eu, un coafor, o cosmetica, o plimbare cu masina, o chestie noua, etc....Si as face-o. Pur si simplu. Fara sa ma gandesc prea mult. Sau un lucru nou, ceva ce ai face pentru prima oara in viata....Ceva care sa te faca sa zambesti. Uite, acum doua zile m-am urcat prima oara un viata mea pe o motocicleta si am facut o plimbare scurta. Superb. Incearca asta. Pentru 5 minute. Garantez ca iti schimba starea de spirit. Nu incerca sa revii la ceea ce ai fost dintr-o data. Fa-o cu pasi marunti, cauta bucurii mici.

[Primrose]

Buna, idee Lili.
Sau, ca varianta: pleaca intr-o calatorie in munti. Sau fa multa miscare - sport, dans, aerobic...
Uite, am vazut un film - Forrest Gump, poate il stii si tu - cand Forrest incepe sa alerge dintr-un impuls interior... Si alearga cativa ani, fara sa stie incotro sau de ce. Si devine un simbol pentru cei care isi cauta un drum...
Mi-a placut teribil de tare ideea asta. Sa faci ceva, orice, ca sa scapi de tristete, de durere, de nemiscare, de monotonie...

[cristina_gl]

Stiti, cateodata ma gandesc ca mi-am consumat toata energia in anii de liceu si cei de facultate: iesiri, reuniuni (cum le spuneam atunci, prin anii `90 ), apoi discoteci, cluburi, plecari peste tot... Exact cum spun cei de la Voltaj : ,,ca la douazeci de ani, fara griji si fara bani". Acum n-as mai face multe din toate acestea. De exemplu, n-as mai merge intr-o discoteca, nu mai suport muzica tare, cu bas-ul care parca-mi bubuie in stomac. Desi era frumos cand mergeam cu elevii... dar si elevii deja parca fac parte dintr-o alta viata.
Lili, incerc. Incerc sa-mi iau seva din lucrurile acelea marunte, dar nu sunt multumita. Zau ca nu stiu ce mai vreau. Iar in metafora referitoare la Forrest Gump ma regasesc si eu acum. Am vazut filmul, mi-a placut.

Dimineata m-am trezit binedispusa. Dealtfel, imi plac mult diminetile de vara si rareori se intampla sa nu ma trezesc cu zambetul pe buze. Imi place la nebunie momentul cafelutei, dar mi-e dor de zilele cand aveam si companie. Bine, sunteti voi, care contati foarte mult, de aceea cafeaua mi-o beau in fata monitorului.
Aveam perioade cand puneam planul zilei la punct dimineata. Am incercat sa fac asta si azi. Mi-am propus sa ma relaxez, sa fiu calma si ... restul sa vina de la sine. Am ras mult cu Cezar, care de dimineata a fost foarte vesel. Am fost la plimbare, dar tot m-am enervat putin, caci e foarte cald si am ajuns acasa leoarca, dupa ce am alergat dupa nazdravan. Si am luat partea buna: alergat=transpirat=arderi de calorii.

Lili, nu stiu daca prea curand voi avea ocazia sa urc pe o motocicleta, dar imi place ideea. sa fie macar o motocicleta imaginara, care sa ma duca departe de tot ce s-a acumulat in mine.

[cristina_gl]

E noapte, e liniste, mi-e somn, dar imi place sa mai stau putin printre voi si printre amintiri (am fost si la jurnalul lui Cadbury).
Cred ca am dus la indeplinire planul zilei, desi totul a fost obisnuit. Am fost calma, am zambit mai mult decat de obicei, iar sotul meu cred ca a apreciat asta. Se pare ca si la el sau in el se intampla ceva: este a doua zi cand vine de la serviciu si-mi spune, de cum intra pe usa, cat de mult ma iubeste si ca sunt o sotie minunata. Ori isi da seama ca incepeam sa ne pierdem iar, ori are o amanta [lol]

[cadbury]

Buna, Cristina! Eu, cand am asa stari, chem pe la mine o prietena sau vorbesc cu ea la telefon, ii spun ce am pe suflet, ma descarc ca nu cumva sa ramana in mine "reziduuri" care sa ma impiedice mai tarziu sa ma bucur de ce e in jurul meu!... Eu de ani de zile nu mai am parte decat de bucurii mici si simple, dar e minunat, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi le da!... Am inceput sa le apreciez cu adevarat dupa necazul meu cu spatele de acum doi ani, cand intr-o buna dimineata am constatat ca nu mai puteam merge decat tarand dupa mine un picior- facusem discopatie... Am stat atunci o luna de zile in pat, vedeam doar cerul si plopii prin fereastra, si apusurile de soare, mi-era atat de greu, plangeam in fiecare zi si il terorizam pe sotul meu cu intrebarea: "eu ma mai fac bine vreodata?"... Si el imi raspundea de fiecare data, rabdator: "DA"... A trebuit sa ma mobilizez, la sfatul lui, pe care la inceput l-am ignorat. Si pana nu am inceput sa merg din nou si sa lupt pentru revenire, nu mi-a trecut. Puteam sa stau asa, in pat, si un an, si tot nu mi-ar fi trecut. N-a fost usor dar Dumnezeu m-a ajutat sa descopar "cum" sa fac ca sa ma vindec... Si cam 90 la suta a depins doar de mine. Si acum mai am probleme, mai ales cand fac efort, dar macar pot umbla fara sa schiopatez... De atunci, am inceput sa iubesc si ultimul fir de iarba pe care-l vad, mi-am dat seama cat de neghioaba am putut fi uneori, in trecut, cand ma simteam nefericita pentru te miri ce gargauni!...
O zi frumoasa iti doresc, si fii fericita!