Eu v-am spus la inceputul topicului ca am fost trecuta prin sentimentul de indragosteala si prin starea aceea de confuzie. E greu, e foarte greu sa te imparti, eu n-am acceptat pentru ca n-am putut. Si va spun ca m-a atins rau indragosteala, un tip bine de tot.... cum spunea cineva aici" dupa ceva discutie simti ca te incalzesti". Multe ore era in preajma mea, pana cand am ramas blocati in lift! Era a 2-a oara in viata mea cand ma blocam in lift, dar atunci as fi vrut sa dureze o vesnicie! Ei, si am asteptat sa ne salveze cineva, in acest timp am vb si ne-am apropiat. Nu va mai spun, concluzionez, referitor la indragosteala ca m-am simtit ca la 15-18 ani, dragoste din priviri, dar reciproca.
V-am spus la inceput ca sotul m-a ajutat si am sa va spun cum: un feed-back as spune, acasa imi revarsam dorinta nebuna,si am reusit sa imbunatatesc relatia noastra, nu ca ar fi fost nevaforabila, dar un plus de bine nu strica. Poate daca as fi mers mai departe, daca as fi acceptat relatia ascunsa, atunci ar fi intervenit comparatia si.... nu as fi putut sa accept doua lucruri diferite.
Cam atat!

Probabil nu inteleg pentru ca n-am trait niciodata vestita "dragoste la prima vedere" (daca o exista). Nu pricep cum m-as putea indragosti de altcineva atata vreme cat mi-e bine si am tot ce vreau acasa. Dupa cum am zis, accept ideea ca mi s-ar putea intampla sa doresc un alt barbat, dar sa ma indragostesc????? Gresesc eu? Sunt chiar ne-controlabile anumite sentimente?


