plang

[larisa29]

Draga Oana, acum de-abia ti-am descoperit jurnalul si framantarile. Sunt alaturi de tine, sufleteste, as vrea sa-ti dau din puterea cu care m-a inzestrat Dumnezeu pe mine pentru a depasi problemele. Si nu am avut putine. La fel ca tine, mi-am pierdut tatal, atunci cand aveam mai multa nevoie de el, in urma cu 3 ani. Abia implinise 51 de ani.Apoi am pierdut un copil, atat de asteptat si de dorit, a murit si el pe cand era la mine in burtica. Avea 8 luni. Ca tot m-ai intrebat tu undeva, despre cea de-a treia sarcina a mea.Apoi, dupa 2 luni a murit bunicul meu si apoi bunicul sotului meu. In 6 luni, am ingropat 2 oameni pe care i-am iubit, unul pe care l-am adorat, si l-am pierdut pe cel pentru care respiram si traiam, fiul meu, nenascut. Sa-ti spun ca am fost la limita nebuniei? Inutil. E firesc sa fi fost asa. Dar am gasit in mine fara sa caut la cei din jur puterea sa trec mai departe, dorintza de a-mi ordona viatza si de a o lua de la capat. Ultimul tau mesaj, mi-a facut lacrimile sa-mi ude obrajii. La fel ca si tine, am plans. E dificil si dureros sa vezi durerea altora, daramite sa traiesti propira-ti durere, si mai ales sa ai puterea sa o depasesti. Dar ,Oana,TREBUIE sa gasesti in tine resursele sa treci peste perioada asta tulbure din viatza ta. O imbratisare face cat o mie de cuvinte. Iti scriu dinn suflet si din experientza. Nu sunt doar vorbe. Ai un sotz care te iubeste, care se vede ca se zbate sa va fie bine. Tu esti o luptatoare. Lupta pentru ceea ce ai. Cat despre soacra care nu face nimic....ignor-o . Toate sunt la fel sau aproape toate. Lasa curatenia , spalatul si calcatul, asa cum te-au sfatuit si fetele inaintea mea. Bucura-te de ingerelul din bratele tale!!!!!!Perioada asta va trece , peste catva timp nici nu va mai vrea in brate, iar noptile nedormite vor fi doar o amintire, peste care vei avea puterea, sunt sigura, sa asterni un zambet. Inainte de toate, aminteste-ti ca esti femeie si sotie, nu doar mama. Nu lasa oboseala si tracasarile sa distruga relatia asa de frumoasa care exista intr tine si sotul tau. Ai spus ca-l iubesti. Nu uita asta. Se vede ca el te adora. Dar barbatii sunt barbatzi, ei sunt mai nepasatori la detalii. Daca pe el nu-l deranjeaza dezordinea , de ce sa te stresezi doar tu? Lasa lucrurile prin casa alandala, cu un copil mic , nu poti pastra ordinea. Dupa ce se culca Bria, savureaza un pahar de vin, neaparat servit intr-un pahar cu picior- cu sotul tau, depanati amintiri placute despre relatia voastra, amintiti-va de ceea ce v-a atras unul la celalalt la inceput, iar o muzica ascultata in surdina- sa nu se trezeasca bebela- vor face minuni. Incearca, Oana , sa te bucuri de micile placeri si miracole ale vietzii, totul e trecator, anii zboara pe langa noi, nu vezi cum trec saptamanile????Bria va creste, va avea drumul ei in viatza, iar intre voi ce va mai ramane????? Ai grija de tine si de sotul tau, daca va iubiti, puteti depasi orice . Si nu uita: cea mai intunecata ora e cea dinaintea zorilor!!!!!Iar ideea fetelor, de a lua o bona, macar doua , trei zile pe saptamana, mi se pare excelenta. Incearca. Iti doresc mult, mult noroc!!!!!!!!Si astept sa citesc :" rad"!!!!

[Cami-N]

Luna trecuta a fost o perioada mai grea pentru mine si sot. Serile trecute insa ne-am imbratisat...uitasem ce bine e la pieptul lui! Grijile si problemele ne fac sa uitam de noi,ne iau mintile! Pe mine si pe al meu sot,orice problema mai grava ne-a apropiat mereu. Asa s-a intamplat acum,cu masina zgariata. Am petrecut mai multe ore discutand si ne-am iubit din nou.
Am scris asta in jurnalul tau fiindca vreau sa stii ca te inteleg foarte bine! Asteptam sa ne spui ca a trecut furtuna,ca ai timp si pentru voi,ca .....esti bine!

[oanadd]

mi-am intitulat jurnalul 'plang' stiind ca vin in viata moemnte grele, in care te ajunge din urma deznadezdea si suferinta, in care plangi de durere si disperare, si momente super fericite in care plangi de implinire. am plans si de bucurie, la viata mea. am plans de bucurie cand am nascut-o pe bria. micuta mea surpriza blonda. pacat ca ochii i s-au schimbat in caprui deschis si nu au ramas verdele inchis pe care il avea inainte. copilul asta a aparut in viata mea intr-un moment in care nu mai stiam pe ce drum sa o apuc. sprijinul meu din totdeauna plecase in singurul loc in care eu nu puteam sa-l urmez. cel putin deocamdata. as vrea sa cred ca exista un loc acolo, unde ne vom intalni odata pentru ca tare dor imi este de imbratisarea lui. de mirosul lui. de zgomotul pe care il facea cand respira. si acum pentru ca imi este tare dor de el.
nu stiu daca am avut vreodata o preferinta in ceea ce priveste sexul copiilor mei dar stiam ca bb-le de 7 saptamni pe care eu il credeam o colica biliara este o fetita. la mine in familie nu s-au nascut decat baieti. din 3 fete au iesit alti 3 baieti. era timpul pentru o domnisoara.
am mai plans la nunta mea de bucurie. o zi superba. cald, frumos, soare, iar in noaptea nuntii o furtuna cu tornada pe lac.
la biserica am avut un gol mare de tot in stomac. locul din spatele meu era ocupat de unchiul meu, cel care m-a si botezat. insa am stiut ca fix langa mine mai sta cineva. stiam ca nu va lasa bariera dintre noi sa ne desparta intr-un moment asa de important. si m-am rugat la dumnezeu, in momentele alea, sa ma ierte ca iubesc oamenii mai mult decat pe el. dar daca mi-a ingaduit acesta iubire pentru ei, sigur a facut-o cu un scop.
am plans de bucurie cand ne-am serbat primul an de casatorie desi venea pe fondul unor mari discutii si reprosuri. asa certati si suparati cum eram, m-am bucurat mult ca suntem impreuna, si ca din atatia oameni cat sunt pe pamanat tocmai acesta este laga mine. acolo era locul lui. nu s-ar simti nici el bine langa altcineva.
stiu care sunt greselile mele si am puterea sa recunosc. dar cateodata ma prinde oboseala din urma si este mult mai usor sa fugi decat sa infrunti. iar cand infrunti un om drag sufletului tau e si mai greu. sa intorci spatele cuiva e simplu. sa intorci spatele unui iubit doar pentru esti nervos din cale afara iarasi e simplu, fiindca o faci la nervi. dar vine momentul de dupa. stai si rumegi bine ce ai facut si te-ai intoarce inapoi. dar te opreste mandria. calci pana la urma si peste ea. dai peste tot felul de intrebari care iti macina sufletul. 'de ce?' este, dupa mine, cea mai dura intrebare. nu exista raspuns la ea. pentru ca nu exista pe pamant decat oameni. iar oamenii nu stiu sa citeasca dincolo de ceea ce vad.
eu vad in voi niste prietene deosebite. va multumesc si va ofer prietenia mea cat se poate de sincera ca raspuns la tot ceea ce faceti voi pentru mine.

[oanadd]

larisa, dupa ce am facut gafa in care te intrebam de al treilea bb, mi-am amintit ca citisem jurnalul lui darius de la inceput si de fapt stiam raspunsul la intrebare. imi cer scuze daca te-am facut sa retraiesti amintiri neplacute. te inteleg perfect. si prin ce ai trecu atunci, si prin ce treci acum. pana sa o am pe bria am pierdut 3 sarcini. iar cand am avut-o pe bria am pastrat-o cu sacrificii mari. sabia neputintei si a necazului statea tot timpul asupra capului nostru. oricand era posibil sa ne intalnim cu nenorocirea. dumnezeu ne-a ajutat si am reusit sa o car pe briuta 34 de saptamani. si atunci m-am inhamat la cursa asta grea care este cea de a fi parinte.
iti urez numai bine si te voi incuraja cat pot de mult. un pic din taria mea de tauras veritabil ti-o trimit tie.

[oanadd]

cami, dintre toate fetele de aici pe tine te vad cel mai aproape de mine, la modul ca de mult prea multe ori gandim la fel. acelesi ganduri, aceleasi sentimente, aceleasi intrebari. pana si acelasi nume de alint pentru copii. micu' si mica. o imbratisare calda si sincera pentru tine!

[Cami-N]

Oana,si eu ne vad semanand cam mult! Eu sunt impulsiva si incapatanata. Rar renunt la parerea mea fara lupta.Doar cand vine vorba de sot las mandria la o parte,numai lui ii pot ierta orice si pentru el pot face orice. Desigur,Alex nici nu intra in discutie,el este seful meu absolut,este viata mea. Chiar si acum dupa un an jumatate ma uit la el si nu-mi vine sa cred ca e al meu,ca eu l-m facut si l-am crescut. Ii privesc chipusorul de inger dormind si imi dau lacrimile...Doamne,ce minune mi-a dat Dumnezeu...
Te pup draga Oana si vreau sa te vad zambind!

[Anca_Cristina_Manea]

Oana draga, nici nu stiu cum sa incep, sa sti ca am citit paginile jurnalului tau, poate ca scriu putin cam tarziu cand lucrurile par sa fi intrat pe un fagas normal sa-i spunem asa, atata timp cat sotul tau s-a intors la voi si este constient ca voi sunteti cele mai importante pt el, si spun eu, asta este tot ce conteaza.
Fiecare are in viata un moment de cumpana dar sa sti, si aici spun din proprie experienta, tot in sufletul tau si in tine vei gasi puterea si resursele necesare sa mergi mai departe.

Nu vrreau sa divaghez prea mult pe marginea acestui subiect dar nici mie nu m-a fost foarte usor hai sa nu spun in ultimele cateva luni, dar in ultimii 3 ani am trecut si prin foc si prin sabie, nu cred ca vrei sa auzi acum povestea mea de atunci, dar la concluzia la care am ajuns eu este una singura, atunci cand doi oameni se iubesc si o fac cu adevarat nimic nu le sta in cale si pana la urma vor intelege ce e mai important pt ei.

Dar in acelasi timp sa nu-l uiti pe dumnezeu, mama mea spune ca nimic nu e fara voia lui si bune si rele, iar greutatile ne sunt date tocmai pt a ne face mai puternici.
Eu zic ca dupa toata perioada asta tulbure din viata ta ai iesit o invingatoare si mai puternica.

In primul rand nu te mai lasa prada oboseli si sentimentelor negative, nu mai vorbi cu manile si nu te mai incaraca tu singura negativ din cauza celor din jur, nu se vor schimba(soacra, mama ta), lasa-le in legea lor si tu uita-te la Briuta draguta si la sotul tau ei sunt singuri care conteaza cu adevarat in viata ta.

Sti cand vei mai fi tentata sa-i spui sa plece ca iti va fi mai bine singura gandeste-te cum te vei simti tu cu un copil in brate mergand pe strada si privind la ferestrele altor apartamente gandindu-te ca acolo e o mama un tata si unu sau mai multi copii care se cu bune cu rele traiesc impreuna si sunt o familie.............

Mie imi era tare greu si plangea sufletul in mine in fiecare clipa din aceasta cauza.

Acum ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat minte amandoura si suntem impreuna toti trei si suntem o familie.....................singura e greu

[cristina_gl]

Oana, ce mai faci, cum iti mai este?

[oanadd]

strang lucruri, fac cutii, le car dincolo, la mama..... nimic deosebit.
vineri am fost si am semnat actele de vanzare a casei. am stat cu sufletul la gura pana am primit banii. nu atat partea mea cat parte mamei. mi-a fost tare frica ca mi-i va da. acum inevitabilul s-a produs. una dintre surori i-a cerut imprumut mamei o mie de euro. asa a aflat ca nu mai are bani deloc, si ca mi-i i-a dat mie pe toti. suparare mare. ca si ele sunt copii ei. ca si ele au probleme. ca si ele au necazuri. dar oare eu cine eram cand s-au hotarat sa vanda apartamentul stiind ca eu nu am unde sa ma duc?? sau poate eu nu sunt sora cu ele??? ca tot nu inteleg unde e greseala mea fata de ele. sa ajunga sa se poarte cu mine asa. acum nu mai pot sa scri. ma asteapta patutul briei sa-l desfac. aporpos. am reusit sa ma eliberez un pic de ea. de sambata seara este la mama cu bunicile amandoua. ce bine e fara ea acasa!!!

[cristina_gl]

Oana, eu zic sa nu-ti mai faci probleme din cauza surorii tale. Bine ca s-a rezolvat problema legata de apartament. In rest, discutii si paradiscutii apar oricum, cam in orice situatie.
Hai, incearca sa te relaxezi (chiar daca ai multa treaba), sa mai respiri un pic cat e Bria la bunicute.
Ma bucur ca vorbim din nou, mi-a fost dor. [(:]