plang

[diacriss]

Oana,imi pare nespus de rau pentru ce ti se intampla si sper sa se rezolve totul cat mai repede si asa cum e mai bine pentru toti trei.
Poate am dreptate, poate nu cu ceea ce urmeze sa spun: majoritatea barbatilor sunt menajati de mamele lor.Poate si noi vom face la fel cu baietii nostri (poate nu).Am si eu frate,veri,prieteni si nu-mi aduc aminte ca vreunul din ei sa fi fost pus de mamele lor sa spele vase,sa calce,sa faca ordine s.a.m.d.Nu le gasesc scuze,ca si sotul meu a fost un maaaare lenes,dar din pacate,dupa casatorie,noi trebuie sa facem ceea ce mamele lor trebuia sa faca demult:sa-i educam!!!Sunt destul de rari barbatii carora nu trebuie sa li se spuna ce sa faca in casa.Noi nu avem inca copil mic (e pe drum si ma intreb cum va fi cand va aparea!), dar am avut si noi discutii pe tema asta.Al meu sot nu numai ca nu facea nimic,dar imi mai si reprosa ca nu am facut eu.Si raspunsul meu:daca nu-ti convine fa tu!S-a suparat si a facut!A vazut ca nu e asa usor si ca fazele cu "eu muncesc si sunt obosit" nu tin.
Nu stiu exact care e situatia intre voi.Probabil ca e mai mult decat atat!Dar incearca sa te gandesti ca poate e suficient ca face cand ii spui tu sa faca.
Zici ca il iubesti,ca nu bea,nu e fustangiu,e familist!Vrei sa va despartiti ca nu e in stare sa vada niste lucruri pe care am impreasia ca nici tu nu i le spui (gresesc?) il lasi sa deduca.Crezi ca gasesti ceva mai bun?!
Bafta multa ca nu ai o decizie usoara de luat!

[alex7]

...acuma am citit si incerc sa ma bag si eu.. ...nu te grabi oana...tu stii cel mai bine ce se petrece intre voi dar in momentul asta esti subiectiva...nu te grabi sa iei o decizie care SIGUR o sa te faca sa suferi...inteleg ca ai ajuns la capatul puterilor si datorita faptului ca nu ai pe cineva,in afara de sot,sa te mai ajute cat de cat....incearca sa te detasezi si sa privesti la rece...din afara nu este chiar asa de drastic,iar sotul tau nu pare un barbat asa de rau...sa nu crezi ca sunt altii mai buni...toti sunt la fel,dar se comporta diferit in functie de cerinte si de situatie...gandeste-te la ingerasul tau,o sa fii in stare sa o cresti mai usor fara el??o sa ai putere mai multa in conditiile in care despartindu-va te napadesc si alte ganduri??nu cred!!!alt sfat nu cred ca-ti putem da,decat atat...fii mai calma,mai putin stresata si totul se rezolva de la sine...lasa timpul sa curga si o sa fie bine..te agiti prea mult si TE DISTRUGI SINGURA....nu te astepta sa te inteleaga,nu poate si nu stie sa o faca...nu te gandi ca nu vrea,nici el nu stie cum sa iasa din situatia asta...stii tu,se zice ca ei sunt capul familiei dar noi suntem gatul...asa ca,mai ai putina rabdare...TE ROG...

[cadbury]

Buna, Oana, banuisem ca totul e bine intre tine si Adrian, din poze pare un baiat echilibrat, bland si dulce... La topicul asta n-am mai intrat deloc, crezand ca problema cu banii era cea majora la voi si nici nu observasem ca ai mai scris! ... Acuma constat ca ai mari probleme... As vrea sa te pot ajuta cumva, cu un sfat bun, fetele deja ti-au dat multe sfaturi foarte bune, la care subscriu...
Stiu ca esti obosita... Poate ca si Adrian e, incercati sa stati de vorba putin si sa va puneti unul in locul celuilalt. Sunt convinsa ca nu are un serviciu usor, de obicei nu da nimeni salarii mari pentru... "taiat frunze la caini", precis il fac harcea-parcea p-acolo si acasa vine cu nervii si problemele lui... Pur si simplu sunteti ca pe o corabie in furtuna si nu mai stiti ce sa faceti ca sa tineti sub control situatia.
Uite la ce m-am gandit. Gaseste - macar pentru termen scurt - o bona care sa te ajute, fa rost de milioanele alea de groaza cumva, imprumuta-te de undeva, de pe la vreo prietena si acorda-ti macar o luna de odihna, ca altfel e de rau... Te-ar ajuta enorm sa-ti pui ordine in viata si in ganduri si sa te si odihnesti o vreme. Adrian, ca toti barbatii, e un copil mare care asteapta ca tu sa te comporti ca mama lui, sa-l ocrotesti si intelegi si ingrijesti ca ea, nu banuieste ca si tu ai mari nevoi si probleme...
Te pupic si sunt alaturi de voi! Pupic dulce si pentru Briuta si te rog, incearca sa nu o mai expui tensiunilor si energiilor negative din casa, e doar un sufletel inocent, n-ai vrea sa stii ce simte ea cand va certati pe langa ea, cand te simte clar necajita si trista... Te pupic si ma rog pentru pacea si linistea voastra, pentru toti trei!

[oanadd]

dragele mele, ieri pe la 17:00 cine batea de zor in usa mea??? domnul adrian care spune, iar ca el nu vrea sa plece, ca el ne iubeste, ca el 'o sa incerce'... ma rog, placa bine cunoscuta. voi in mare aveti dreptate. suntem obositi amandoi, sau cum spunea o prietena buna 'ei sunt altfel' ! poate cer prea mult de la el. poate sunt eu prea exigenta... habar nu am. mi se pare cateodata ca zilele trec asa de greu. ca orele sunt interminabile, ca seara vine asa de greu. cand ne vom muta va fi altfel. cel putin asa cred eu. acolo sta si prietena mea. o sa am cu cine sa ies la plimbare, o sa am cu cine sa barfesc unde sa ma duc sa trag o portie de plans strasnic. aici sunt cam singura. nu ne-am facut prieteni in cartier. nu m-am imprietenit cu mamicile din jur... nu vreau sa dau cu piciorul la ce am eu acasa. stiu ca rar intalnesti un om deosebit cum este adrian dar... NU MAI POT NICI EU. acum cativa ani am predat la un liceu franceza, pentru un an. eram in timpul studentiei si banii au fost buni. era o colega, profesoara de geografie care tocmai divortase. si lumea o intreba: draga, era betiv, te batea, te injura, era afemeiat?? de ce ai divortat? si ea raspunde: nu, nu era nici afemeiat, nici betiv, nici bataus, nici nimic.. doar ca nu ne mai potriveam. eu vroiam sa vad un film psihologic, el unul politist. eu vroiam la mare, el la munte. si tot asa.
cam asa ma simt si eu acum. ca d ecand s-a nascut copilul am luat-o fiecare pe drumuri separate iar acum ne-am indepartat rau de tot unul de altul.
v-am urmat sfatul si nu i-am trantit usa in nas cand a venit. nu am mai stat de vorba ca nu aveam ce sa mai discutam. am stat doar asa, unul langa altul, ghemuiti, stransi in brate. dumnezeu ne-a trimis su un cadou. seara am fost la aeroport la baneasa sa primim un mic pachet de la verisoara lui adi din spania. un parfum pentru el. trebuia sa fie cadou de prima aniversare dar a sosit mai tarziu un pic. in punguta mai era un parfum. pentru mine. stia cat iubesc eu parfumurile si mi-a trimis si mie unul. m-am simtit tare bine. ca o mica consolare.

[MariaParvu]

sa fie de bine!

[cristina_gl]

Oana, vezi cat conteaza o simpla imbratisare? Poate asta e, poate chiar nu mai avem timp sa vedem fericirea din lucrurile marunte, cum se spune la un topic tot aici.
Sper din tot sufletul sa va fie bine. Stii cum se mai spune: schimbi locul, schimbi norocul. Poate norocul vostru e in casa cea noua. Poate dupa aceasta perioada stresanta veti reusi amandoi sa vedeti lucrurile altfel si sa va regasiti. Si poate Adi chiar va actiona, nu doar va incerca!
Pupici si sa va fie bine!

[cadbury]

Oana, ma bucur ca s-a intors sotul tau acasa si ca v-ati impacat! De-acuma, tineti-o tot asa!

[Cami-N]

Oana,am citit si eu necazul tau si m-am intors la prima pagina sa vad daca chiar in al tau jurnal citisem un anume lucru,acela ca ai descoperit ca Adrian e doar un om!
Draga mea Oana,cand oboseala si necazurile iti ajung la os incepi sa privesti cu pesimism,incepi sa crezi ca totul iti este impotriva. Stiu ce zic fiindca am trecut prin stari din astea de cateva ori de cand am nascut. Dar o sa-ti spun ce m-a ajutat pe mine sa ies din starile de depresie. Eu cand m-am casatorit am fost sigura ca mi-am gasit jumatatea,ca el este singurul om alaturi de care as putea cladi o familie. Ii stiam foarte bine defectele si eram hotarata sa le accept si sa nu i le scot pe ochi de fiecare data cand ma enerva. In mintea mea nu exista posibilitatea de a ne desparti,ne-am casatorit pentru o viata pentru ca ne iubim,la bine si la rau. Niciodata in starile mele de depresie nu mi-am permis sa ma gandesc la o separare,nici macar provizorie. La fiecare cearta mai puternica ieseam ca furtuna din casa si mergeam in parc,priveam mamicile si copiii,cuplurile ce se iubeau pe banci si imi impuneam sa-mi amintesc de ce ne-am casatorit,de ce il iubesc,de ce e atat de deosebit.
Din primele tale mesaje de aici din jurnal,si de oriunde pe forum se intelege ca v-ati casatorit din iubire,ca ati fost sprijin mereu unul pentru celalalt. Acum cred ca e momentul sa-ti amintesti de ce te-ai casatorit cu Adrian,de primele voastre luni impreuna,de tot ce va leaga. Nu lasa lucruri marunte ca vasele murdare,dezordinea sau orice altceva sa-ti umbreasca casnicia. Nu ai spalat vasele,nu ai dat cu aspiratorul,nu ai pus rufe in masina? Asta e,lasa-le si stai cu Briuta ta,mananca un sendvis si stai lungita la tv,uita-te la o emisiune care iti place,joaca un joc pe calculator si cand vine Adi,fa-i si lui un sendvis si stai in bratele lui asa cum ai facut ieri.
Cel mai important este sa faci ce trebuie pentru fata,ce e pentru voi poate astepta. La tine cu siguranta oboseala si stresul sunt motivele neintelegerilor dintre voi. Am scris mult si cred ca prost,dar am ramas socata de ce-am citit pe ultimele 2 pagini. Cat de repede se poate renunta la speranta cand nu mai ai putere sa mergi mai departe! Sper ca nu te-am suparat si eu am speranta ca va veti reveni curand,veti lupta amandoi pentru Bria si pentru familia voastra. Numai bine!

[oanadd]

azi am primit numai vesti proaste. una din acele zile in care as fi vrut sa nu ma trezesc, sa nu-mi sune telefonul iar internetul sa nu mearga.
am primit de la o prietena pe mail niste fotografii. ceva cu copii israelieni semneaza bombele pentru copii din liban. fara sa-mi dau seama de porcaria pe care am sa o fac am deschis pozele atasate si le-am privit pe fiecare in parte. eram ca masochistul ala care gaseste extazul in durerea proprie. erau cumplite. fotografiile unor copii ucisi in bombardamentele din liban. tragic. copii de varsta micutilor nostrii. la fel de frumosi ca bria, la fel de mancaciosi ca micuta lara, la fel de vorbareti ca darius.... doamne!!!!!!!! ce vina aveau ingerasii aia?? de ce trebuie sa existe astfel de tragedii pe lume?? cadavrul ala la care eu ma holbam ca o nebuna, cu lacrimi in ochi, era copilul cuiva. era suflet din sufletul cuiva. o mama era disperata de durere. copilul ei murise. urmatoarea fotografie arata niste copii israelieni cum dadeau autografe pe bombele care asteptau sa fie lansate! fetite de 12-13 ani! zambeau in fotografie. era o joaca, poate, pentru ele. sau poate chiar asa erau indoctrinate. sa se bucure de necazul altuia. si privind la ele imi aminteam de cadavrele copilasilor ucisi, imi aminteam de toti copii de pe site pe care nu-i cunosc personal, dar stiu amanunte din viata lor, prin intermediu site-ului, fac parte si eu din lumea lor pentru ca sunt acolo si primesc informatii despre ei. plang alaturi de mamele lor, atunci cand puiutii sunt bolnavi, ma bucur cu ele la aflarea unei vesti bune, la o onomastica sau la o aniversare! m-am pus in locul mamelor acelor copii. o parte din mine a murit.


un pic mai tarziu, suna telefonul. era o fost colega de serviciu cu care ma intalnisem ieri si statusem la o barfa intre fete. vorbisem de toti fostii colegi, care pe unde mai este, pe unde mai scrie sau la ce televiziune mai lucreaza.
imi spune de drama pe care o traieste un coleg. aflase si ea cu putin timp in urma si m-a sunat sa-mi spuna. 'uite, mai, ca tot am vorbit ieri de X!!!!'
moartea i-a calcat si lui pragul. poate vocea ei ar fi trebuit sa-mi spuna ca ceva nu este in regula dar ma concentram sa inteleg ce-mi spune fiindca vorbea foarte incet. bietul baiat, isi gasise sotia spanzurata in balcon. o fetiscana de 19 ani.
nu cunosc detalii despre relatia lor, de ce un barbat in toata firea s-a casatorit cu o fetita de 19 ani, cum a cunoscut-o sau alte lucruri. nu mai vorbisem cu el de ani de zile, de cand am decis sa parasesc definitiv redactia jurnalelor. dar il pastram in sufletul meu ca pe un coleg de isprava. am plans pentru el, petru tragedia lui, pentru tot ce se intampla cu familia sa.
pe noi, desi nu am mai lucrat de mult impreuna, tragedia ne-a adus unul langa altul. si pe adrian tot la o tragedie de genul asta l-am cunoscut. dupa un grav accident de circulatie. am ramas o gasca unita desi ne-am imprastiat in toate colturile pe unde se simte un puls de eveniment sau de senzational. tragedia are un 'ceva' al ei. aduce adevaratii prieteni la un loc. poate mai mult decat un eveniment important. poate la o nunta sau la un botez mai lipsesti, dar de la o inmormantare.... niciodata.

[andrushca]

Mi-am plumbuit si eu sufletul citind ultimul tau mesaj...e trist si greu sa faci fatza mortii.... ...
Nu stiu cum sa te imbarbatez, dar iti trimit o imbratisare!