Cum se schimba oamenii dupa ce se imbogatesc

[Stefy3ro]

Cunosc cazuri din acestea cu schimarea brusca a situatiei financiare, uni dintre ei au uitat de unde au plecat,si se cred mai importanti ca ceilalti,au devenit egoisti si avari, asta este pe unii ii schimba bani,pe unii nu.

[popa_doina_iuliana]

lili nu ai ce regreta...si Dumnezeu ti-a trimis si omul potrivit am inteles, pe nasa de motz...deci, exista si bine in rest e lupta deci, te lupta..spunea Cosbuc...si eu am exemple dar proaste si nu vreau sa te necajesc, unii poate sunt prea preocupati sa-si traiasca propria viata, si fie vorba intre noi viata e scurta...lasa-i, uita-i nu merita, timpul e scurt...si e pacat de ce e bun si frumos ...astea merita timpul si atentia noastra...stiu ca stii ce spun eu...dar...

[lili_ang]

Eiii...nici sa ramai asa cu un cui in suflet nu e bine. Uneori mai facem compromisuri si trecem peste multe, mai uitam, mai iertam...sau macar salvam aparentele. Dar raman la ideea de baza ca oamenii se schimba....

[oanadd]

da, doamne, sa ma imbogatesc eu, ca jur sa nu ma schimb! daca se poate sa castig la loto ar fi perfect!

[cadbury]

Eu nu cred ca e vorba de o schimbare, cred ca asemenea oameni au fost asa mereu in adancul sufletului lor, doar au mimat ca ar fi altfel...
Eu stiu un exemplu opus, o foarte draga prietena a mea a reusit in viata prin forte proprii, a acumulat ceva capital in strainatate si a vrut sa fie o buna crestina si sa ajute prieteni din Romania cu bani si cu servicii care le-au adus bani... Din pacate, ei doar au folosit-o, apoi au calcat in picioare prietenia in care ea a crezut cu tot sufletul, iar acuma e dezamagita si, dupa o serie de procese in care a fost nevoita sa intre ca sa-si mai recupereze din bani si bunuri, majoritatea proceselor fiind castigate de ea - din fericire - nu mai vrea sa revina in tara cel putin doi ani! E sfarsita sufleteste si dezamagita peste poate! Ah, si nu, nu s-a schimbat, draga de ea, a ramas acelasi om bun, deschis si generos, doar increderea ei in oameni, in speta in romani, e mult ciuntita!... Trist dar adevarat...

[cristina_gl]

Intervin si eu, caci a fost vorba de false prietenii.
Sa va spun cum a fost la noi. O perioada de cativa ani, am avut bani. Nu o avere fabuloasa, dar ne permiteam destul de multe; sa zicem ca eram o idee mai sus de un trai decent. Nu stiu cat m-au schimbat banii. Ideea e ca nu ai cum sa nu te schiumbi deloc. Mi se intampla uneori sa spun ,,vai, dar chestia asta costa numai un milion", in prezenta unor oameni pentru care 100000 erau bani pentru o saptamana. Si-mi dadeam seama imediat ca am facut o gafa.
Apoi, intr-o zi, totul s-a prabusit. Asa cum i se poate intampla oricui, oricat de fabuloasa ar fi averea. Dar iata unde am vrut sa ajung: cat timp ne-am descurcat, eram inconjurati de prieteni. Ba chiar nu mai faceam fata dovezilor de ,,apreciere". Bineinteles ca acum toti au alte treburi, au probleme, au timpul extrem de limitat.
Ceea ce am scris nu-i o noutate, s-au facut si proverbe pe seama acestor situatii. Eu nu sufar pentru ca ma asteptam, vazusem falsitatea acelor oameni. Sotul meu sufera, deoarece a avut incredere in ei. Dar palma aceasta poate-l va face mai matur.

[cadbury]

Prietena despre care povesteam era un om extrem de econom cu banii cand era vorba de ea, stiu chiar ca lua uneori pentru copil lucruri de la second hand, de pe strada - ma rog, acolo o fi fost si alta calitate - si nu traia extravagant. N-am vazut-o niciodata imbracata cu ceva extraordinar, cum e moda la femeile romance, mereu era la tinuta sport, nu bijuterii, nici macar machiaj, devenise foarte modesta traind acolo. Nici macar o locuinta a lor nu aveau, stateau cu chirie - ea, sotul si copilul - insa recent au achizitionat o casa pe care o platesc in rate, ma bucur ca a inceput, in sfarsit, sa se mai gandeasca si la interesele ei, ca pana la urma asta e tot ce conteaza mai mult intr-o viata de om, familia si binele ei.
Cristina, imi pare rau ca ai trecut si tu prin dezamagiri asemanatoare, eu una am devenit in ultima vreme foarte circumspecta in ceea ce priveste prietenii si de fapt cei autentici s-au cunoscut la nevoie, asa cum e si zicala... Restul, s-au dus cu valul.

[doina_m20]

Cristina avem povesti asemanatoare. Si eu am patit-o cu "prietenii".
Dar stiti vorba aia "la placinte inainte, la razboi inapoi". Si am tot dat "placinte" in stanga si in dreapta ca aveam "prieteni".
Si cand am ''luat-o in freza'' tot nu m-am lecuit de "impartit".
Ce sa-i faci? Asa-i omu' cand e OM.

[jo_ana]

Nu vreau a se citi ca nu-mi incap in piele de bine ce-am nimerit. Dar:
pana de mai putin de 2 luni locuiam intr-un ap. frumos, zic eu, dar in zona proasta, beton, 32 familii, galagie, etc...Prieteni, mai multi sau mai putini; dar aveam cativa care ne mai vizitau. Mai mult prietenii pentru copiii nostri.
De cand ne-am mutat, NIMENI nu ne-a vizitat, desi au fost invitati. Mai mult, afland locul unde ne-am mutat si pretul, una dintre familii ne-a trantit :"Da cu banii astia iti luai casa".
Nu inteleg rautatea unora, asa gratuit!