Sunt 2 luni de cand a plecat si deja imi este mult mai bine,nu mai plang dupa el,vreau sa merg inainte si sa incerc sa-l uit pt. ca nu ma merita.
Ce am pierdut?O masina,care cu toate ca nu i se cuvine,a luat-o fara sa-i pese ca nu a pus un ban la cumpararea ei...Nu-i nimic...s-o tina amintire de la mine....Nu ma mai tiganesc cu el...Acum ma gandesc ca asta a si urmarit,a fost pe interes,nu ma iubit deloc.
In aceste 2 luni am trecut de la o stare la alta.
Imi lipseste iesirile pe care le faceam toti trei..ma uit la baiatul meu cum ii simte lipsa si il cauta prin casa si ma gandesc ca nu va creste langa ambii parinti...dar nu e singurul si poate asa o sa fie mai bine.
Pe el nu-l intereseaza daca am bani,daca ma descurc cu copilul,nu,lui sa-i fie bine...
Bine ca acum mi-a dat seama ce fel de om a fost,nu ma gandeam ca o sa-l lase vreodata pe baiat,dar a plecat fara sa-i pese.Mai bine..
O sa revin..



