Andrushca, e posibil sa treaca printr-o mica criza, numita ,,de separare", care apare, asa cum a spus si Liliat, atunci cand copilul se simte cumva parasit de parinti. Astfel de manifestari sunt frecvent intalnite la copii intre opt luni si doi ani, mai puternice la cei care petrec ceva timp cu alte persoane decat cele foarte apropiate (tot la acestia trec insa si mai repede).
O solutie ar fi sa-i oferiti smekerasului drag niste stimuli care sa-i distraga atentia: un joculet, ceva care face zgomot sau canta, un joc tata-fiu sau mama-fiu (asta daca plange si dupa tata
![Zambet [:)]](./images/smilies/zambet.gif)
).
Este ceva trecator. Treptat, va intelege ca mama nu a disparut complet, ci se afla doar dupa o usa sau un perete; sau ca, daca pleaca dimineata de acasa, seara se reintoarce cu aceeasi dragoste.
Acum sa va spun ceva ce m-a amuzat. Bineinteles ca si Cezar are astfel de momente. Mai demult, eram amandoi in camera cu el si eu am iesit. Cezar- da-i plansete. Sotul meu, pe un ton foarte dezamagit: ,,Dar de ce plangi dupa mama? Pe mine nu ma vezi aici?". Acum e mai mult invers, adica plange dupa ta-su.