Mamicilor!...amintiti-va ca a-ti fost copii...

[azura]

Pai,da...asa ar trebui Doina, dar uneori...si azi cand calcam rufe ma gandeam cum imi calca mamaia rufele cand eram la tara si ce miros aveau as putea pune tone de balsam n-ar mirosi niciodata ale mele asa frumos si proaspat ca ale ei....si cu cat chef le calca niciodata nu se plangea(asa cum fac eu!)si cum ma mai tragea ea de limba cu diplomatie"ia zii mama, ai si tu vreu dragut pe-acolo pe la Bucuresti????sa nu stai singura....ca nu-i bine... si asa esti printre straini....of,ca daca asta ti-a placut tie...sa te faci scenarista..."
si eu"nu scenarista mamaie...scenografa!!!""asa, scenograf cum zici tu, cu pictura ta...."of,as mai scrie dar tre' sa fug la Luca!

[MIRI2005]

Acum am gasit subiectul asta, pe care l-am citit si jelesc de nu mai pot.
Nu mai am nici un bunic, si , se pare, ca in mod firesc, cand ne gandim la copilarie, ne gandim si la bunici.
Mi-e dor de bunicii mei, ma doare si simt cum se rupe ceva in mine, la gandul ca se vor duce si ai mei si voi urma eu. Mi-e frica de moarte, mi-e dor de bunicii mei, si mila de ei, ca au fost bolnavi si-au suferit, mi-e mila de ei ca nu si-au vazut stranepotii(in afara de bunicul meu, care a murit acum 7 luni). Bunica mea ar fi fost topita dupa copilasii mei, se umplea toata de dragoste cand vedea cate un copil mic la tv si ea, saraca, a murit acum 9 ani, n-a apucat sa-mi vada copiii, n-a apucat sa-i tina in brate. Si totusi, Mira seamana atat de tare cu ea si de multe ori ma gandesc daca bunica mea n-o fi Mira. Stiu, poate e o prostie, dar ar fi asa frumos s-o stiu iar langa mine, desi nu ea m=-ar ingriji pe mine
Hai ca plang rau si nu mai pot scrie acum

[DRIANA]

Eu inca mai am 3 bunici ( si sa dea Dumnezeu sa ii mai am muuuult timp) si mi-am cunoscut si cei 4 strabunici din partea mamei. De fapt strabunica este cea care m-a crescut, o chema Elisabeta si de la ea vine si numele fetitei , Elisa. Am vrut ca fetita mea sa-i poarte numele pentru ca era o femeie extraordinara si stiu ca inca are grija de mine si de familia mea, de acolo, din Cer.

[ana1977]

bunici mei au murit si la fel si parintii.
maria poarta numele mamei mele care a fost o femeie deosebita genul desprec care se spuna ca a luat-o Dumnezeu in cer fiindca muritorii nu o meritau
la inmormantare nu puteti crede cata lume a fost si cati oameni m-au ajutat in acele zile sau si-au oferit ajutorul in memoria ei
si acum cand vorbesc cu amici de-ai ei o plang.
sper sa ii calc pe urme, macar in ceea ce priveste copiii

[bitzi]

asa cum a spus si MIRI mai sus ...plang si sunt trista...si mie imi este dor de "mamaie" si "tataie"...nu mai sunt demult.
Acum sunt pe fuga trebuie sa ma duc la gradinita sa le fac la copilasi niste poze, dar revin sa va povestesc si eu copilaria mea...tare frumoasa a fost...acum imi pare nespus de rau ca fetita mea nu a mai apucat sa-i cunoasca.
Tare frumos mai povestiti.
Va pup ...revin

[xara]

Offf...am gasit subiectul asta si m-a apucat plansul. Bunicii mei s-au dus si una dintre bunici a plecat si ea. Mi-a fost tare, tare draga si a fost o femeie speciala. Mi-o amintesc inca din copilarie ca pe o femeie luptatoare, demna si cu inima de aur. Era delicata si puternica in acelasi timp. Si chiar daca viata i-a fost amara si grea, dificultatile nu i-au stirbit bunatatea si dragostea fata de cei din jur. Nu ma puteam opri sa nu-i spun: "Mamaitza mea, esti deosebita si te iubesc cat nu as putea spune in vorbe".
Cu un an inainte sa moara, am visat ca va pleca din lumea asta. Si am visat de atunci luni la rand. Parca voia sa ma pregateasca sa accept plecarea ei.
Ma impaca acum doar gandul ca ea este acum intr-o lume mai buna, de unde are grija de noi, cei care am ramas in urma ei.