Mamicilor!...amintiti-va ca a-ti fost copii...

[Dana103]

Sa va povestesc cum am aflat eu ca am luat la facultate

Bunicul si un vecin au pus un pariu cu primarul ca vor face roditor o portiune de pamant. Cu conditia ca primarul sa suporte lucrarile si ei sa adune porumbul care se facea. Acesta a fost de acord.
Au muncit ei cu greu, au fertilizat pamantul, ma rog toate cele.
Eu am dat examenul si a doua zi tusti la bunici. Cand se dadeau rezultatele eu eram la cules porumbul. Eu, bunica, vecina si unul din baietii vecinului culegeam si bunicul si vecinul duceau porumbul acasa. Bunicul vine de acasa, ne da sa bem apa rece (a noastra se incalzise) si apoi spune: acum sa va dau si vin, in momentul acela bunica si-a dat seama instantaneu si i s-au inmuiat picioarele, el continua neperturbat in timp ce eu alergam sa imi tin bunica, ca mi-a luat nepoata la facultate.
In drum spre casa toata lumea ma felicita fiindca de dimineata se afisasera rezultatele si mama si verisoara mea ma tot cautau sa imi spuna.
Evident ca ma ramas acolo pana am inceput cursurile, nu m-am dus nici la petrecerea data in cinstea mea de parinti.

[popa_doina_iuliana]

dragelor, voi ati scris asa de minunat pe site, si eu eram prin salile de operatii...bine asta nu este amintire din copilarie dar...dehhh...imi cer scuze...a trecut atata timp...acum sunt bine sanatoasa, uneori viata o ia cumva razna...ca apele involburate dupa ploaie, si iar vine soarele si apele isi intra in matca lor, si alene isi urmeaza cursul parca a fost asa de la inceputul lumii...vreau fata de toate mamicile care a-ti scris pe acest forum (tema din forum) sa va multumesc si sa imi cer scuze pentru intreruperea atat de mare pe care am avut-o in dialogul nostru, as face cumva sa reinnod povestea...poate ma ajutati! va multumesc sincer,cu drag doina...

[Dana103]

Dar ce ai patit Doina? Chiar ma intrbam ce s-a intamplat cu tine!

Imi aduc aminte o aniversare de a mea. Eram, evident, la bunici. Ai mei au venit cu un tort frumos rau de tot (cel putin asa mi se parea mie atunci): din ciocolata cu flori roze. Nu stiu cat de bun a fost, dar imi amintesc ca am fost tare emotionata cu toti verisorii mei alaturi. Desi sunt destul de departe ei acum pastram tot timpul legatura si ne intalnim la aniversari la bunici. Si sunt cele mai frumoase petreceri si acum.

[azura]

azi a fost tare cald....cel putin in bucuresti abia adia vantul...nu stiu de ce am iesit pe geam si mirosul caldurii m-a izbit,frunzele prunului din fata abia se miscau,mi-am amintit instantaneu de vacantele de vara la bunicii mei cand stateam in curte, in sezlong si citeam si nu faceam nimic altceva toata ziua,doar ma mutam de pe o parte pe alta cand amorteam...sau ma chema mamaie la masa"haide mai mama,tu nu mai mananci?nu vrei nimic?doar stai aici?mai lasa si tu cartea,macar in vacanta,mai relaxeaza-te si tu!"desi au trecut mai mult de 16-17 ani de atunci,imi amintesc perfect vocea ei..blandetea si bunatatea ei...si azi..ma uitam pe geamul meu si am simtit acelasi miros de pamant cald,uscat, de vara, aceeasi liniste ca atunci...azi iar mi s-a facut un dor nebun de ei si am plans, cat as vrea sa ma mai intrebe daca nu vreau ceva ,draga de ea,sa ma pofteasca la masa, eu sa fac nazuri ca de obicei, si la final sa ma intrebe daca nu vreau sa-mi faca repede o portie de cartofi prajiti?!anii au trecut, ei s-au dus....acum am eu grija de altii si-i intreb daca nu mananca ceva....ma gandeam ca daca inchid ochii....ii vad, ii aud, pot retrai acele clipe de cate ori doresc,dar ca as da orice sa-i mai strang o data in brate,sa o simt asa micuta si moale pe mamaia mea haioasa.......
Doina, ma opresc aici,spune-ne ce-ai patit?!acum sper ca esti bine si vei intra mai des si pe forum, poate!salutam fetele si pupam!

[popa_doina_iuliana]

azura...m-ai terminat, stii ca si eu gandesc la fel in unele situatii, si as vrea sa ma tina in brate, sa ma pupe, sa ma alinte cineva si nu mai e cine...cine m-a iubit pe mine s-au cam dus...sunt dincolo si imi este dor de ei...uneori mi se face frica se zice ca daca iti este dor sa nu te duci...dar, am fetele si sotul, am lupta mea aici de dus...si asa ca 'or trebui sa astepte ceva...am avut o apendicita in ultimul stadiu, adica m-am dus si m-a si operat, multumesc domnului doctor si pe aceasta cale...o sa spune-ti aaa. o apendicita...da...peste doua cezariene...m-am refacut intr-o luna ...dar am suferit din cauza fetelor grozav...nu aveam voie sa ridic mai nimic...si fetele mele sunt mici...
au plans, mama si iar mama...si eu nimic...le mai ridicam si incepeau ceilalti ai casei ca nu am voie ca nu esti atenta doina...de ce nu respecti ce spune doctorul...m-au daramat de tot, timp de doua luni nu am fost buna mai de nimic, a venit ziua luizei si de aici am inceput sa ma dezmeticesc putin (luiza este fata cea mica),am suferit si imi era frica pentru fetele si familia mea pentru ca am disparut foarte brusc de langa ei si pe neasteptate...bine ca a fost doar atat...pretioasa este sanatatea...iar in reanimare mi-am dat seama ce frumoasa este viata si ce merita traita...gataaa...vreau sa inchei...ca ma duc iar in zone in ale caror umbre nu mai vreau sa stau...dana ce mica si sensibila erai, ca o petunie in soarele cald de toamna al lunii septembrie, sper ca nu te superi ca ti-am zis asa...am mai facut pe cineva panselutza si s-a suparat...imi inchipui cum iti batea inimioara, doamne si acum ne uitam la copii nostrii...fetelor avem drum lung de facut pentru copii nostrii, Dumnezeu sa ne ajute la toti...promit...sa scriu o amintire frumoasa cam cat a voastra...sper...ma duc sa "scotocesc" si cand gasesc ceva ...va anunt...va multumesc sincer ca a-ti revenit...va asteptam undeva in sufletul meu...nu eram prea sigura dar...va asteptam...

[azura]

Ha,Doina, si eu tot astept sa ma apuce iar o criza de apendice si sa merg la chirurg si gata...al meu chiar se gandea sa-si ia concediu sa merg o data sa ma operez(la cerere cum ar veni),ca tot fac crize si doc.imi zic ca nu-i de taiat!e nasol de fapt, chiar nu-i de glumit cu apendicele asta!Bine ca s-a terminat totul si ai revenit acasa si la fete!!!cred ca ti-a fost greu,mai ales ca n-ai voie sa faci nici un efort cateva saptamani dupa!Dar lucrurile astea se intampla si trebuie sa le facem si lor fata...hai ca am scris off topic, dar sper sa nu se supere fetele
amintiri cu si la bunicii mei am multeeeee una haioasa(o scriu pe scurt si sper sa n-o mai fi scris-o aici )este dintr-o iarna cand ai mei faceau pregatiri de Craciun,tot felul de bucate minunate..ad. bunica si noi(eu si verisoara mea mai mica)asteptand parintii sa vina sa petrecem impreuna si noi fetele..eram mici cred ca aveam 6-7 ani, mai mult ne jucam decat sa ajutam la bucatarie dar printre oale si planseta de aluat,ne insiram si margele pe ata,din alea mici si ne faceam siraguri in competitie continua....asa si vine si momentul in care bunica ajunge cu compozitia de saramale, cu carnea tocata la noi pe masa.., si tin minte ca chiar atunci nu stiu de ce ne-am certat pe siraguri si am tras de ele si s-au raspandit prin vasul cu carne toate margelele noastre ...ce suparata a fost bunica pe noi...ce ne-a mai pus sa cautam margele si sa le alegem de-acolo...evident ca spasite am incercat, dar la Craciunul acela, toti am mancat sarmale cu margele, si bunica radea de fiecare data cand unul dintre noi mai gasea o margea....asa era ea...impaciuitoare,intelegatoare si buna cu noi toti....

[larisa29]

[popa_doina_iuliana]

multumesc...haide-ti ca salivez...nu alta...va rog sa ma iertati imi amintesc de cuptorul cu placinte al bunicii, bunica facea placinte cu branza, la cuptor de pamant, ce mai mancam si beam apa rece de fantana...eram in culmea fericirii sau de Sfintele Paste, cozonaci in forma de mielut, ce-l mai mingaiam, nu puteam sa-l mananc...dar facea bunica altceva, imi facea cozonacei mici in niscavai ibrice sau tavite ca nu mai tin minte, si aia erau fericirea mea...dulceata de cirese amare sau de nuci verzi, nu am sa mai mananc la nimeni, ca la ea si unde pui ca de undeva din niste colturi umbroase ale camarii, un borcan de dulceata de trandafir...pfuuuu, ce mai... minune mare...un deliciu...

[azura]

[popa_doina_iuliana]

fetelor nu va intristati!!!!!, va roggggg....ar fi pacat, pacat de voi, de noi, cele care ne straduim...moartea pe mine ma sperie ca este atat de definitiva, dar pe de alta parte avem nunta si botezul bucuriile fundamentale ale vietii...azura te rog nu te intrista...va imbratisez ...cu drag doina...