Rabdare... OK, rabdare...rabdare...
Numai asta imi zic mereu, rabdare...
Dar cata rabdare cand noaptea mai mult nu doarme decat doarme...



Daca la inceput aveam momente in care imi venea sa innebunesc cand o vedeam ca nu mai inghite, acum m-am obisnuit si o astept pur si simplu, cand vrea ea atunci mancam. Cand nu mai vrea, ne oprim, chiar daca a mancat foarte putin! De foame nu moare sigur! Evitam o multime de nervi de ambele parti!

Alex ii iese un canin si nu a dormit aproape deloc, dormea jumatate de ora, apoi urlete, ma ridicam ca teleghidata,parca eram somnambula. Nici nu stiu ce sa-i mai dau, ca sa-i mai treca putin durerea. In privinta tinutului mancarii in gurita Alex e expert, de obicei maninca bine ,dar citeodata
. Casca gura , ia mancarea si o tine in gura si se uita la mine luuuung,parca m-ar testa ,sa vada cita rabdare are mami!

Eu ii mai dau noaptea cu Calgel, dar...Si-i dau seara la culcare cate o lingurita de nurofen sau panadol! Dar tot rabdarea e baza!!!!! Sper sa pocneasca mai repede dintishorul nr. 8 si sa ne linistim o vreme!


Return to Copilul de la 1 la 3 ani
Users browsing this forum: No registered users and 0 guests