surorile si fratii nostri

[crialex]

Eu am un singur frate mai mare decat mine cu 2 ani.In adolescenta nu eram foarte apropiati,dar dupa ce s-a casatorit am inceput sa vorbim foarte mult intre noi si sa ne sfatuim.La nunta lui ,vreau sa va zic ca am plans ca o toanta .Aveam o senzatie cumplita de gol in stomac si simteam ca sotia lui cumva il indeparteaza de mine .Are o fetitza de 4 ani care pana sa il nasc pe Alex era" iubirea vietii mele".acum e "a doua iubire a vietii mele" Imi e draga de nu mai pot si cand vorbesc cu fratele meu la telefon si imi zice ca seamana perfect cu mine(si fizic si la comportament) imi creste inima cat un bostan .Fratelui meu nu am ce sa ii reprosez:de fiecare data cand am apelat la el(financiar,ma refer) a facut pe dracu in patru si m-a ajutat,daca am avut nevoie sa plang pe umarul cuiva,el a fost langa mine.Nu ne-am vazut de 2 ani si imi e un dor cumplit de el,imi e dor sa-mi zica."sor-mea tu esti nebuna","pleaca femeie de aici ca ma enervezi","m-am saturat de prostiile tale","fugi ca te bat cat esti tu de lunga" si multe alte alinturi de astea .Sper sa ne vedem in vara asta si sa stam la taclale pana noaptea tarziu .
Eu am realizat aici cat de greu e sa fii singur printre straini si sa nu ai pe nimeni care sa te asculte,sa te incurajeze,sa te ajute neconditionat .Parintii mei nu stiu daca daca in 25 de ani mi-au zis de 3 ori ca ma iubesc,cu toate ca eu stiu ca e asa,si prin urmare nici eu cu fratelo nu ne zicem unul la altul,dar are momente cand imi zice la telefon ca ii e dor de mine si ca ma pupa si in ziua aia sunt toata numai o fericire
frumos subiectul asta,dar m-a palit un dor de casa

[lili_ang]

Si eu am fost singura la parinti si tare rau a fost!!! Toata viata mea mi-am dorit un frate sau o sora! Ma enervau ingrozitor copiii la scoala cand se enervau si ziceau "Las' ca il chem eu pe frate-miu sa te bata!". Eu...pauza! Il chemam pe tata, dar parca un frate suna mai bine! De asta ma gandesc foarte serios sa nu o las pe fiica-mea singura! Noi nu vom trai vesnic si parca atunci va fi mai bine pentru ea sa ramana cu cineva, un frate sau o sora!
Pe de alta parte, sotul meu a fost singur la parinti si s-a simtit foarte bine asa! El zice ca nu a simtit lipsa unui frate sau a unei surori! Dar a si devenit un egoist notoriu!!!!

[nina cosac]

Si eu am un frate. Mai mic cu unan si 2 luni. De la o anumita varsta diferenta e nesemnificativa. Ne-am inteles mereu bine. Cu exceptia momentelor mai critice cand contrazicerile se putea termina cu ceva scatoalce. De la mine , ca el n-avea voie sa riposteze. Oricum daca riposta macar o data, astazi nu mai aveam sansa sa mai stau de vorba cu voi. Cred ca ai nostri parinti au gresit - fiecare manifestandu-si preferinta. Mama- el, tata-eu. Doua tabere. N-a fost bine. Bine a fost ca noi(eu si el) am rezistat. Cand unul dintre noi facea vreo "prostie" celalalt ii lua apararea.
Ne-am facut mari si totul era ca inainte. Prieteni. Frati. Apoi a mai fost o perioada cand cumnata mea a "incercat" o imixtiune. Am simtit si m-am cam suparat. Rau a fost ca tot frate-meu a suferit. Am gresit. Acum e bine.
Imi amintesc(voi mi-ati amintit)ca eram studenta si nu prea aveam bani si el venea in vizita pe la camin si imi lasa, din putinul pe care-l avea si el, aproape toti banii pe care-i avea la el, oprindu-si doar bani de tramvai. Bine inteles ca nevasta nu-l stia, ca i-ar fi mancat urechile.
Acum ii ajut eu. Am ramas frate si sora si ne spunem tot(sau aproape) E bine sa ai pe cineva aproape de tine si aceasta a fost ratiunea pentru care am vrut cel putin 2 copii.

[cds2577]

Sie u mai am doua surori si un frate cu 11ani mai mic...Nu am fost confidenta cu niciuna..am fost cea mai mica 8dintre fete)..cea mai alintata..(spuneau ele)..dar ne-am intles bine! acum...fiecare suntem impartite ..eu in Portugalia, cea mijlocie in Italia..cea mai mare in Romania...iar fratele meu este inca la liceu ....mi-e dor insa de trasnaile pe care le faceam cand eram toate acasa...de barfele noastre...vb la telefon nu prea ajunge..

[tina1]

Am o minunatie de sora cu 2 ani jumatate mai mica decit mine. Spun minunatie pentru ca e tot ce nu sunt eu: inalta, slaba, frumoasa de pici, echilibrata si ambitioasa.
Am fost mereu foarte apropiate, desi suntem firi opuse. In copilarie, nu faceam un pas fara ea. Prima oara am plecat intr-o tabara fara sora mea in clasa a IX-a. Am plins in fiecare seara dupa ea, pe sub plapuma. Nedespartite fiind, ma simteam vinovata ca eu ma distrez la mare si ea a ramas acasa...
Chiar azi imi aminteam amuzata, povestindu-i sotului, cum in copilarie, o vecina de bloc, mare iubitoare de copii, a chemat-o pe sora mea pe la ea imbiind-o cu prajiturele de casa. Avea vreo 5 anisori. A servit de pe farfurie o prajitura, apoi a luat inca una si i-a zis doamnei: "Una eu, una sora mea. Jumi-juma". Pentru ca noi imparteam totul, asa ne-au invatat ai nostri. S-a amuzat teribil vecina si a avut grija sa povesteasca tuturor.
Si acum suntem cele mai bune prietene, ne spunem orice, ne iertam orice.

[LIBRA]

Eu sint singura la parinti [v] si din cauza asta am suferit enorm toata viata si, contrar a ceea ce se crede despre copiii singuri la parinti, eu nu sint egoista absolut deloc, din contra.... sau poate sint eu exceptia de la regula
in orice caz, sint in asentimentul lui Lili... [8D] ....imi doresc sa am doi copii in viitor (dar nu se stie in care viata.... )
Cred ca e super sa ai o familie numeroasa , mai ales de sarbatori, zile de nastere [dual] si nu numai...

[Stefy3ro]

Noi suntem o familie mare, suntem 5 fratii,cel mare Florin-34ani insurat fara copii,Mirela-33ani maritata 2 copii o fetita de 13ani Cristina si un baietel de 4ani Tiberiu,Mihai-28ani celibatar,eu-28 maritata si cu un baietel de 5 anisori
si inca o surioara care a fost mezina familiei Carmen-26ani celibatara,acestia suntem, suntem o familie numeroasa si ne intelegem excelent si ne iubim enorm de mult, ne ajutam reciproc nu ne lasam la gru,ne sprijinim,iar cand este vreo petrecere la mama mea i-se umple casa si ne simtim excelent.

[Stefy3ro]

Este fff bine sa mai ai fratii

[coca pisiceanu]

Am gasit aici un subiect frumos.....si m-am gandit sa-l scutur un pic de praf....
Da ..si eu am o sora mai mare cu 4 ani decat mine...suntem diferite, dar tot timpul ne ajutam... Intre noi e o mare diferenta din toate punctele de vedere, caractere diferite, gusturi diferite, ...ea e realizata profesional...are bani cat si cand vrei, spre deosebire de mine. Eu nu am bani ca ea insa sunt realizata pe alt plan -familial. M-a ajutat de nenumarate ori, eu cu ce am putut, mai putin ce-i drept, insa ne iubim mult, suntem dependente una de cealalta si nu trece o zi fara sa vb macar la telefon.

[ddrg]

Da...frumos subiect.
Si eu am un frate.Mai mare cu 7 ani decit mine.Cind eram mica imi doream sa fiu mai mare ca el...sa pot sa il bat pentru ca nu ma lua cu el la joaca sau pentru ca putea sa manince mai mult decit mine( intotdeuna am banuit-o pe mama mea ca pe el il iubea mai mult pentru ca ii punea mai multa mincare in farfurie). Apoi am mai crescut si imi aducea bomboane si ciocolata si ce fericita eram.Am crescut si mai mult si m-a ajutat si cu bani din putinul pe care il avea,si cu un sfat sau o vorba buna.Am crescut si mai mult si am putut sa il ajut si eu. Tot ce pot sa spun e ca il iubesc ENORM si pe el si pe fata lui si pe sotia lui. Ii iubesc,imi e dor de ei,si sint fericita ca imi e frate mai mare.