by Claire » Fri Mar 03, 2006 1:18 pm
Una din explicatii ar fi asta.
Pe vremea bunicilor nostri lumea si societatea erau altfel.
In Romania majoritatea populatiei traia in mediul rural, erau comunitati foarte inchegate, familia era vazuta ca o valoare, reputatia era foarte importanta in cadrul comunitatii, iar mijloacele controlului social erau foarte puternice, adica vecinii si tot satul stia ce a facut cutare, era o anumita presiune sociala care sanctiona tot felul de derapaje.
Accidente existau, dar fie erau ascunse, nu fara eforturi, fie persoana respectiva isi pierdea reputatia, ceea ce nu prea era de dorit.
Si astazi in zonele mai traditionale de exemplu, nu prea exista abandon de copii.
In judetul in care am lucrat eu, exista o zona de campie cu sate din care au plecat etnici germani si au venit oameni din alte parti, nu exista o comunitate, noilor veniti nu le pasa de parerea celorlalti pentru ca nu-i cunosteau.
In aceaste zone rata abandonului era chiar foarte ridicata.
Intr-o alta zona de deal- munte, o societate mai traditionala, aproape ca nu exista fenomenul. A fost un singur caz pe toata raza respecticva, si stiau 7 sate vorbind cu dispret despre acea situatie, desi la munte viata este mai grea.
As mai aduga perioada in care au fost interzise avorturile si mijloacele contraceptive, timp in care au aparut nenumarate case de copii, copii nedoriti, devalorizarea copilului.
In multe familii copilul nu mai era vazut ca o binecuvantare ci ca un blestem.
A fost o perioada dramatica, nu vreau sa mai intind cu asta, o profesoara la facultate ne spunea o expresie care circula ca motivatie la mamele care isi lasau copiii atunci la casele de copii:"Statul l-a facut, statul sa-l creasca"
Mentalitatile si modelele parentale nu dispar asa usor si acum se combina si cu alte neajunsuri.