Miracol...

[cristina_gl]

A, deci 11 ani are! Da, este uimitoare! N-am fost suficient de atenta la toate informatiile, dar, ca fapt divers, m-a distrat faza cu schimbatul pantofilor din comentariul prezentatorului. Si nu mi-au placut comentariile unora dintre romanasii nostri, sceptici sau rautaciuosi.

[lizi74]

am fost si sant in continuare f pasionata de muzica si pot sa spun ca la ora 1 noaptea am ascultat-o pe pustoaica asta de 4 ori! este pur si simplu un alt exemplu de cat de puternica este natura si cat de generoasa!!!! tare as vrea sa pot s-o urmaresc in continuare, as vrea sa 'N-o pierd din ochi'..... as vrea sa ii cunosc drumul care ii este deschis la 180 de grade!!!!!
impresionanta voce!

[Anca_Cristina_Manea]

[quote="nicol_s":9a2003]Am citit pe net un articol care mi-a intarit convingerea ca pe lumea asta se mai intampla si minuni.
Iata despre ce era vorba:
"Un copil cat o palma, nascut prematur, caruia medicii nu-i dadeau nicio sansa de supravietuire, este perfect sanatos. Desi la nastere a cantarit doar 800 de grame, micutul Zhang, cel mai mic copil nascut vreodata la o maternitate din China, lupta pentru a recupera diferenta de greutate fata de un copil normal."
Iata si poza:

[img][img:9a2003]http://i65.photobucket.com/albums/h212/nicol_nicol/cel_mai_mic.jpg[/img:9a2003][/img][/quote:9a2003]


Nici un miracol nu este fara voia lui Dumnezeu, iar daca Dumnezeu vrea atunci minunile se intampla.
Pot spune ca si mama mea este un miracol s-a nascut la 7 luni si avea 900 de grame in 1954 atunci sigur nu erau conditiile de acum..
Si pt a confirma cele spuse mai sus in ziua cand eu l-am nascut pe Vladut inainte cu 2 ore s-a nascut o fetita de 500 grame la 24 de saptamani care acum are 2 ani si 8 luni si atrecut cu bine peste toate inncercarile doua stopuri respiratorii si unul cerabral si nici de retinopatie nu sufera.
Pot spune ca ea si Vladut sunt frati de lapte deoarece mama ei nu a avut laptic si i-am dat de la mine (nu va inchipuiti ca acesti copii pot sa suga dar m-am muls si asistentele au hranit-o cu lapticul de la mine).

Stiu ca scriu cam mult dar in momentul in care am vazut-o m-am speriat impresionat era mica cat o papusa si avea piele atransparenta, si l-am intrebat de medic daca va supravietuii iar el mi-a raspun ca noi facem tot ce putem, dar numai Dumnezeu stie ce va fi, daca el vrea va supravietui si se pare ca in cazul fetitei a vrut..........

[Cipisor]

Ce bine este sa mai citesti si astfel de cazuri. Cand am aflat ca voi avea un bebe am cam inceput sa citesc tot ce-mi pica in mana despre sarcina, pericole, complicatii ... Mi se parea ... foarte dificil sa duci o sarcina la termen, sa ai "garantia" ca acel copil va fi sanatos din toate punctele de vedere. O mare responsabilitate si pe langa factorii genetici EU eram cea responsabila de "calitatea viitorului tarii"! Eram ... varza!
Si am primit un sfat: sa nu mai citesc reviste de specialitate, ca Doamne-Doamne stie el ce face, sa citesc carti! Sa va spun ce am citit in ultima vreme? Tristan si Iseut, Paul si Virginia ..., Mandrie si prejudecata, Spartacus, Cezar si acum Marile sperante.

"Nimic nu e intamplator pe lume, pentru ca Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul"

[oanadd]

de fiecare data cand vad poze de genul asta sau aud de cazuri asemanatoare imi aduc aminte de perioada in care s-a nascut bria si am stat la prematuri cu ea. era o multime de copilasi exact ca cel din fotografie! am plans pentru ei asa cum plangeam si pentru bria care nu manca, si ma rugam pentru toti. a fost o perioada foarte traumatizanta! dar ma bucuram pentru fiecare in parte cand, la ora mesei, ii gaseam tot la locul lor, cumintei, dormind la caldurica incubatorului! le-as fi dat din puterea mea ca sa se faca mari mai repede! inainte de a o naste eu pe bria s-au nascut doi copii prematuri! doua fetite! ambele de 700 de grame! camd am parasit spitalul numai una mai traia! am simtit ca sufletul meu se face farame mici si bucatele din el ramane cu acei copilasi! le doresc la toti numai bine, sanatate multa, multa si mult noroc! pentru ca un copilas care supravietuieste in conditiile astea este cel mai mare noros din lume!
anca, pentru anii '50 mama ta este o norocoasa si o luptatoare cum rar intalnesti! sanatate multa!!!

[jo_ana]

Oana, bine ca ati trecut peste situatia dificila; acum bria e mare, voinica, frumoasa...fiecare avem momente grele (chiar daca unele sunt mai grele decat altele), fiecare avem nevoie de miracole pentru a depasi diverse situatii...si pentru fiecare dintre noi situatia sa este cea mai dificila. Normal, pentru ca trebuie sa o rezolvi tu; iar atunci cand e vorba de copilul TAU devii zana buna cu bagheta, pentru ca TREBUIE.

[oanadd]

erau mamele acelor copii pline de putere. si eu ma intrebam: "oare sa fi fost eu in locul lor, gaseam atata forta sa imi pot scoate copilul la liman???" cred ca da. cred ca in situatii de genul asta dumnezeu iti mai da un suflet de rezerva, sa te ajute!
bravoo lor, bravoo la copilasii care lupta pentru viata lor, si bravoo celor care fac posibile astfel de miracole!

[jo_ana]

Da, cand e vorba de copilul tau ai putere sa ORICE! Nu stiu de unde vine atata forta si curaj, dar pentru mogaldeata ta, iti uiti propriile limite si le depasesti, iar apoi, cand lucrurile se mai asaza, te intrebi: cum am putut?

[Anca_Cristina_Manea]

Este foarte adevarat ce spuneti voi acolo asa este cand e vorba de copilul tau ai putere de fapt o gasesti in sufletul tau pentru ca acolo era dar nu ai facut apel la ea, pot spune ca am avut o sarcina foarte grea si acum ma gandesc de unde am avut atat putere si curaj sa lupt pt fiecare zi de sarcina...........raspunsul e unul singur de la Dumnezeu si de Vladut ei mi-au dat.

Acelasi lucru l-am simtit si eu pt prematureii din salonul in care a stat Vladut, la greutatea lui el era cel mai mare, si m-am bucurat cand i-am vazut ca erau spre bine, intadevar erau multe mamici care plangeau la fiecare masa dar acum sunt sigura ca sunt bine si fericite cu bb-ii lor.

Oana multumesc pt urarea la adresa mamei mele si acum tot o luptatoare este si pot spune ca este o mama pe cinste sper ca si eu ca mama sa ma ridic la nivelul ei, ea nu a avut de la cine invata si simti caldura unei mame deoarece bunica a murit cand mama mea avea 5 ani...de aceea spun ca s-a nascut luptataore.

[Cipisor]

Nu stiu nici un miracol! Simteam doar nevoia sa citesc ceva ce sa-mi redea incredere... si am cautat acest articol!

Scriu pentru al readuce in "prim plan", pentru a ne mai ridica moralul, pentru a crede din nou in minuni atunci cand avem nevoie!